Biserica reformată din Sic a fost restaurată cu ajutorul banilor europeni. Lăcașul de cult este un monument istoric de interes național, cu clasificarea de monument categoria A. Construcția acesteia a început în secolul al XIII-lea. Din cauza stării avansate de degradare a clădirii, a fost necesară o restaurare amplă atât în interiorul, cât și în exteriorul bisericii.”Investiția depășește suma de 10 milioane de lei, banii fiind obținuți din fonduri europene. Datorită sprijinului Eparhiei Reformate din Ardeal, cercetările preliminare indispensabile fazei de proiectare au început în 2006-2008. Documentația de cerere de finanțare s-a predat la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Autoritate de Management prin: Agenția pentru Dezvoltare Regională de Nord-Vest, în calitate de Organism Intermediar. Proiectul declarat câștigător aștepta redistribuirea fondurilor pe axe, astfel anunțul a sosit în august 2011. Proiectul tehnic s-a realizat în 2011-2012. Lucrările au fost începute în 2013”, spun reprezentanții parohiei reformate din Sic. În perioada în care au fost executate lucrările, slujbele reformaților din sat au fost oficiate în Căminul Cultural.
Biserica și localitatea au fost atestate prima dată într-un document regal din 1291. Dezvoltarea Sicului a fost bazată pe exploatarea resurselor de sare, puse în valoare încă din perioada Imperiului Roman. În Evul Mediu, Sicul a căpătat statutul de oraș, întărit de privilegiile acordate, în anul 1470, de către regele Ungariei, Matia Corvin, și în anul 1636, de către principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi I.
Orașul a fost distrus, iar biserica reformată a fost arsă în timpul invaziei tătărești din 1717. În urma atacului devastator, au supraviețuit doar 100 de localnici, care au fugit de tătari. Localitatea și-a revenit rapid, iar în anul 1730, Sicul era considerat drept oraș iobăgesc fiscal. Exploatarea sării a încetat în secolul al XIX-lea, iar Sicul a rămas de atunci o simplă localitate rurală.
