Eu am votat, la referendumul organizat pentru demiterea preacinstitului Băsescu – preşedintele care nu mă reprezintă şi care mă îndemna la boicot. Da! Am votat şi mi-am recâştigat încrederea în sistemul democratic. Votul meu contează!Dacă înainte vreme, “marea Uniune Sovietică, aliată şi prietenă” dădea tonul politicii româneşti, acum, odată cu accederea României în “marea familie europeană”, “stăpânii” s-au schimbat. În locul ruşilor, sunt nemţii prin vocea cancelarului Angela Merkel şi portughezului José Manuel Durão Barroso, Președintele Comisiei Europene. Marii promotori şi apărători ai democraţiei şi a valorilor europene s-au amestecat brutal – intoxicaţi sau nu – în politica internă a României influienţând organizarea referendumului de demitere a preşedintelui Băsescu, prin impunerea – în pofida recomandărilor Comisiei de la Veneţia – a unui prag ce părea imposibil de atins. Faptul acesta m-a făcut să regret că sunt membru al Uniunii Europene, pentru că din 2007 până în prezent viaţa mea s-a degradat constant. Nu mă pot compara cu europenii, decât la preţurile produselor de orice fel şi la obligaţiile băneşti faţă de uniune. De nivel de trai, nici vorbă! Totuşi, m-am dus la vot. Am votat alături de atâţia alţii care mai cred încă în valorile democratice. Şi iată că votul meu nu a fost zadarnic. Prezenţa masivă a populaţiei – sătule de preşedintele Băsescu – a dat peste cap planurile lui Merkel şi a lui Barroso. În faţa evidenţei, apăratorii democraţiei au făcut pasul înapoi, lăsând la latitudinea Curţii Constituţionale a României posibilitatea de a ignora sau nu, voinţa românilor. Voinţa mea nu a fost ignorată. Deci votul meu a contat, iar democraţia nu a fost înfrântă. Încep să sper că, în România, după 12 septembrie, viaţa va reveni în matca firescului şi a normalităţii, într-o epocă post băsesciană.
