Ieri s-a deschis la Sinaia testamentul defunctului Rege Ferdinand I, fiind de faţă M.S. Regina Maria, M.M. Lor Reginele Elisabeta şi Mărioara, A.A. Lor Nicolaie, Ileana şi prinţul Hohenlohe, S. Sa Patriarhul, Primul Ministru, Regentul G. Buzdugan, dl. Hiot, ministru Palatului şi domnul Stelian Popescu, ministru justiţiei.
Domnul Hiotu a prezentat documentul într-un plic sigilat, care purta menţiunea scrisă de mâna defunctului Suveran: <
Dispoziţiile testamentare ale defunctului Suveran
„Testamentul Suveranului începe arătând opera realizată de regele Carol, pe care pronia cerească l-a îngăduit s-o continue şi s-o desăvârşească, dăruindu-i pentru patriotismul său cea mai scumpă şi cea mai sfântă răsplată. <
Urmează îndemnuri şi sfaturi către Moştenitorul tronului.
Apoi, Suveranul îşi exprimă recunoştinţa către Regina, care i-a fost tovarăşe şi sprijin în toate vremile şi-n toate împrejurările.
Şi adaugă: <
<
Urmează legatele
Palatul de la Cotroceni rămâne reşedinţa M.S. Reginei Maria, de asemenea castelul Pelişor şi toate dependinţele rămân în folosinţa Ei cât timp va trăi, putând dispune după voinţă de mobilierul ambelor palate, iar întreţinerea fiind în sarcina Moştenitorului de tron.
Împărţirea averii între copii
Testamentul lasă prinţului Carol, ca moştenitor de tron, partea de moşie de rezervă de la ţară, toată cotitatea disponibilă întregii moşii de la Sinaia şi Predeal, împreună cu castelul Peleş.
Casele din Bucureşti şi diferite moşii rămân celorlalţi copii.
Regele declară că împrejurările economice de după război l-au împiedicat să-şi sporească averea personală: < Distribuirea sumelor de mai sus va începe la un an după moartea mea, iar dobânzile acestor sume vor fi împărţite întregului personal al Curţii Regale. Închei aceste ultime dorinţe cu gândul care M-a stăpânit toată viaţa: chemând binecuvântarea cerească asupra scumpului Meu popor şi Mă închin smerit în faţa hotărârilor Domnului>>”. [„Naţiunea”, Anul I, nr.153, Cluj, 23 iulie 1927].
