Toate aceste noi tentative de taxare a unei populaţii în continuu proces de sărăcire, mă duce cu gândul la vechiul cântec lăutăresc intitulat “La Chilia-n port”. Figura lui Ştefan Iordache, în “Cel mai iubit dintre pământeni”, în clipele în care asculta celebrul cântec, pare să exprime întreaga lehamite a unui popor faţă de incapacitatea clasei politice, popor care, potrivit lui Maiorescu, nu a reuşit să-şi croiască veşminte pe măsura calităţilor şi aspiraţiilor sale. Revenind la “Cel mai iubit dintre pământeni” se pare că unul dintre personaje, deţinutul politic pe nume Macici, a sintetizat esenţa viaţii marii majorităţi a populaţiei actuale a României, în sintagma: “Viaţa asta este un mare c…”.
Fraţilor din România / E de rău de noi! Ne omoară haiducia / Cu taxele noi! Plătim dare după dare / Fără nici un rost! Toţi ne calcă în picioare! / Vai de capul nost’!
În opinia mea, pentru actualul Guvern, iată care ar fi soluţia ideală în ceea ce priveşte “modernizarea statului”: DAŢI CU INSECTICID ŞI VA REZULTA O ROMÂNIE MODERNĂ, FĂRĂ ROMÂNI!
