Continuăm seria de articole care ilustrează modul în care comuniștii încercau să denatureze realitatea și să arate una paralelă, în care istoria adevărată era ocultată. Vă invităm să citiți o scrisoare publicată în ”Lumea nouă”, care ar fi fost trimisă de fiul Generalului Rădescu tatălui său.
„Tată, m-am gândit îndelung până a-ți scrie aceste rânduri. Când însă întreg poporul român, conștient de pericolul care amenință țara, luptă cu hotărâre pentru salvarea ei, am socotit că nu pot sta nici eu deoparte. Cu toată durerea pe care o simt, trec peste sentimentele mele de fiu, deoarece mai presus de orice stau interesele Patriei. Am ajuns la convingerea că îmi fac datoria de bun român, contribuind cu mărturia mea la restabilirea adevărului în jurul tristelor fapte petrecute în ultima vreme. Răspunderea pentru aceste fapte apasă greu pe umerii tăi.
Mă temeam că se va întâmpla astfel; ultima noastră întâlnire mă făcuse să întrevăd cele ce au urmat.
După ce am vorbit acum trei săptămâni, la întrunirea tineretului (în sala Academiei Comerciale), tu mi-ai trimis vorbă că mă consideri criminal și că mă vei împușca cu mâna ta.
Atunci nu am putut înțelege deloc mânia ta și de aceea am venit a doua zi la tine cu gândul să te rog să mă lămurești. Dar mi-a fost dat să primesc cea mai crudă lovitură.
Manipulare la rang de artă
Am trebuit să ascult de la tine cuvinte jignitoare și mai ales nedrepte. Nu erau îndreptate numai împotriva mea, m-ar fi durut mai puțin în acest caz. Nu, erau îndreptate împotriva celor mai cinstiți patrioți, împotriva oamenilor care în timpul teroarei hitleriste nu și-au precupețit viața pentru a salva țara și care astăzi continuă cu aceiași abnegație lupta pentru ridicarea țării noastre dragi în rândurile națiunilor iubitoare de libertate și progres.
Totuși, nu-mi puteam închipui atunci că lucrurile vor lua întorsătura gravă pe care au luat-o apoi.
Mă doare s-o spun, din vina ta s-a ajuns aici.
S-a tras în popor.
Eram și eu între sutele de mii de cetățeni care manifestau pașnic în Piața Palatului Regal. Alături de mine se aflau preoți bătrâni, cărturari, muncitori, femei și tineri. Era poporul.
Oameni de sub comanda ta au tras cu armele și mitralierele asupra lui.
Au tras din clădirea Ministerului de Interne, au tras din clădirea Palatului Regal.
Acesta este adevărul.
Câteva ore mai târziu, uimit; și trebuie s-o spun, indignat – am ascultat la radio declarația ta nedreaptă, în care afirmai că masele ar fi provocat.
Nu este adevărat.
Îmi ești tată și de aceea scriu aceste rânduri cu inima grea. Dar trebuie să o fac.
Căci în primul rând sunt fiul țării și apoi al tău”. [„Lumea Nouă”, Anul I, nr.8, Sighișoara, 4 martie 1945].
Clujul de ieri este rubrică realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.
