RL: Toca, la sfârşit de partidă

Claudiu Padurean

O teribilă întâmplare a făcut ca exact în timp ce la Teatrul Bulandra era depusă urna cu cenuşa maestrului Liviu Ciulei, un alt uriaş creator al cărui nume este strâns legat de acelaşi teatru să părăsească această lume: Alexandru Tocilescu.Tocilescu, numit cu drag „Toca” de toată lumea teatrală, este unul dintre regizorii care au marcat definitiv ultimele decenii ale teatrului românesc. Mare parte dintre spectacolele sale au fost evenimente care au făcut valuri la vremea lor, dacă este să ne referim, într-o foarte scurtă recapitulare, doar la „Hamlet”, cu Ion Caramitru în rolul titular, pus în scenă în 1985 (unde altfel decât la Bulandra?) la care a tradus împreună cu echipa textul, aducându-l „la zi” şi făcând din Shakespeare cel mai subversiv şi mai „anticomunist” autor, „Antigona”, unde a lucrat pentru prima dată cu actriţa sa fetiş care i-a fost şi parteneră de viaţă, Crina Mureşan, „Oblomov”, în care parcă toată lumea putea lenevi, stând la căldurică, sub plapumă, în imensul pat creat de Dragoş Buhagiar, la „Elizaveta Bam” prin care îl readucea în conştiinţa românilor pe Daniil Harms, (de altfel regizorul îşi făcuse un adevărat program din a-i scoate din uitarea la care i-a condamnat Stalin pe avangardiştii ruşi), „O scrisoare pierdută”, singurul spectacol din istoria postdecembristă care după ce a luat Premiul UNITER a fost scos de pe afiş de către directorul Teatrului Naţional de atunci, Dinu Săraru, pentru că prea semăna ceea ce se petrecea pe scenă cu realitatea din politichia românească.

Related posts

Leave a Comment