În mod paradoxal, numărul de migranţi care au traversat Mediterana în 2016 pentru a veni în Europa a fost mai mic decît în 2015, dar numărul de cereri de azil este la fel de mare.
Mai precis, în 2015 peste un milion de migranţi au traversat Mediterana cu ambarcaţiuni improvizate, şi au fost depuse 1 260 000 de cereri de azil.
Anul trecut au fost recenzate doar 363 000 de traversări dar numărul de cereri de azil este comparabil cu cel din 2015.
Cum se explică deci că într-un an cînd mai puţini oameni ajung în Europa numărul de cereri de azil este la fel de mare?
Experţii spun că totul ţine de administraţie, de faptul că mulţi migranţi nu-şi depun cererea de azil chiar în momentul cînd pun piciorul pe pămînt european, iar uneori înregistrarea dosarelor cere ceva timp. Cele mai multe cereri de azil, în raport cu populaţia statelor respective, au fost depuse anul trecut în Germania, pe locurile următoare situîndu-se Grecia, Austria, Malta şi Luxemburgul. Ţările care, tot aşa, păstrînd proporţiile, au înregistrat cererile cele mai puţine sunt Slovacia, Portugalia, România, Cehia şi Estonia.
Sirienii, afganii şi irakienii sunt cele trei naţiuni care, în prezent, solicită cel mai mult protecţia internaţională. Peste 330 000 de sirieni au cerut anul trecut azil politic, afganii peste 183 000 iar irakienii peste 127 000.
Este interesant de analizat şi marele decalaj între Germania şi Franţa la capitolul care ţine de refugiaţi. Anul trecut deci au fost depuse în Germania peste 722 000 de cereri de azil, iar în Franţa doar 76 000. Si cu toate acestea extrema dreaptă este la porţile puterii în Franţa şi nu în Germania. Cifrele citate mai sus vorbesc despre un fenomen durabil care nu se va atenua în perioada imediat următoare. Europa se află sub o presiune migratorie constantă, şi însăşi identitatea Europei primeşte o nouă demensiune în acest context.
