În a doua jumătate a anilor 1980 s-a produs o schimbare importantă. Liderul sovietic Mihail Gorbaciov a promovat o politică de glasnost şi perestroika, adică o politică de transparenţă şi reformare a Uniunii Sovietice. Această politică a favorizat reafirmarea identităţii naţionale a românilor basarabeni. Un rol important l-au avut publicaţiile culturale, precum „Literatură şi Artă”. Acestea erau tolerate de sovietici, care credeau că ele reprezintă un pericol mai mic decât publicaţiile cu caracter politic.
Scriitorii români de dincolo de Prut au descoperit farmecul libertăţii de expresie şi au început să scrie, cu pasiune şi talent, despre problemele care îi frământau. În scurt timp, publicaţia „Literatură şi Artă” s-a transformat dintr-o revistă de specialitate, citită doar de o mână de scriitori şi alţi intelectuli, într-o adevărată tribună a renaşterii naţionale. Tirajul său a crescut spectaculos, astfel încât aproape fiecare familie românească din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească citea, cu regularitate, publicaţia condusă de academicianul Nicolae Dabija, publicaţie care a scăpat ca prin minune de vigilenţa organelor sovietice de represiune.
În acest context, în vara lui 1990, spiritele au început să se încingă la Chişinău. Elita românească a decis să proclame, în entuziasm general, suveranitatea Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. Acesta a fost pasul decisiv spre proclamarea independeţei statului care a devenit Republica Moldova, în 27 august 1991. Desprinderea de URSS a fost una dureroasă, care a fost posibilă doar datorită sacrificiului celor ucişi în războiul din Transnistria, regiunea moldovenească separatistă aflată şi astăzi sub control rusesc.
Ascultaţi întregul reportaj AICI.
