Revanşa economiei reale

Săptămâna trecută a avut loc un eveniment care a trecut neobservat de presa românească de specia­litate. Compania Stoxx Limited a scos din componenţa indicelui Stoxx Europe 50 acţiunile băncilor Société Générale, Unicredit şi Intesa Sanpaolo, iar acţiunile băncii Crédit Agricole au fost scoase din componenţa indicelui Euro Stoxx 50.În total, din şase acţiuni care au fost radiate din componenţa indicilor, doar două nu fac parte din sectorul bancar: Nokia şi Alstom. Câteva informaţii pentru context: compania Stoxx Limited este un proiect comun al Deutesche Boerse şi SIX Swiss Exchange, adică aparţine principalelor burse germane şi elveţiene. In­dicii Stoxx Europe 50 şi Euro Stoxx 50 sunt utilizaţi de mii de companii investiţionale, fonduri de pensii şi fonduri mu­tu­ale în calitate de referinţe pentru propriile rezultate in­ves­ti­ţio­nale şi dimensiunea portofoliilor construite pentru a reproduce performanţele acestor indici este de ordinul su­te­lor de mili­arde de Euro. Indicele Stoxx Europe 50 a fost conceput să reflecte evoluţia “suprasectorială” a companiilor din Uniunea Europeană, iar indicele Euro Stoxx 50 a fost conceput să reflecte evoluţia principalelor companii din zona euro. Piaţa contractelor futures pe indicele Euro Stoxx 50 este cea mai lichidă din Europa şi depăşeşte ca volum piaţa contractelor futures pe indicele Dow Jones sau Nasdaq.
Cel mai important aspect al deciziei Stoxx Limited constă în tipologia companiilor ale căror acţiuni au înlocuit acţiunile băncilor care au plecat din componenţa indicilor. Niciuna din­tre companiile nou intrate nu face parte din sectorul financiar-bancar. În indicii Stoxx au fost introduse acţiunile Uni­le­ver, LVMH, National Grid, Air Liquide şi acţiunile preferenţiale ale Volkswa­gen. Cu excepţia National Grid, toate aceste compa­nii se ocupă cu producţia: Unilever produce detergenţi şi cosmetice, LVMH este unul dintre cei mai mari producători de băuturi alcoolice din lume, Air Liquide este compania de top în domeniul producţiei de gaze industriale lichefiate (azot, heliu etc.), iar Volks­wa­gen produce autoturisme. National Grid este deţinătorul reţelelor de transport al energiei electrice din Marea Britanie, fiind în acest fel într-o legătură mult mai strân­să cu sfera industrială decât cu sfera serviciilor.
Încet, dar sigur, economia globală trece printr-un proces de reducere a importanţei şi influenţei sectorului financiar bancar. Capacitatea de a crea un bun material devine mult mai importantă decât capacitatea de a crea produse financiare, din ce în ce mai complexe şi mai îndepărtate de lumea reală. Noi nu suntem un fel de luddiţi financiari şi nici nu credem că experţii care lucrează pentru Deutsche Boerse sau SIX Swiss Exchange pot fi înscrişi în această categorie. Noi credem că a venit timpul ca relaţia între sectorul financiar şi sectorul productiv al economiei globale să-şi recapete forma firească. Iniţial, sectorul financiar-bancar exista pentru a deservi necesităţile sectorului industrial şi agricol, iar astăzi există o relaţie de subordonare inversă. Politica statelor este dictată de interesele băncilor, iar societatea a fost educată să creadă că prosperitatea se naşte din accesul facil la creditare ieftină şi nu din creşterea volumului de bunuri şi servicii din ce în ce mai ieftine. Dacă un concern industrial este aproape de faliment, cu rare excepţii, statele nu întreprind nimic pentru a-l salva, invocând principiile capitaliste. În acelaşi timp, banii contribuabililor europeni şi americani, inclusiv banii contribuabililor care încă nici nu s-au născut, sunt utilizaţi fără nicio reticenţă pentru a salva de la faliment sectorul financiar-bancar, de parcă omul modern poate trăi liniştit fără acces la hrană, energie sau îmbrăcăminte, dar nu poate exista fără un sector bancar hipertrofiat.
Economia reală îşi recâştigă drepturile. Este interesant că Stoxx Limited nu avea nicio obligaţie să redacteze componenţa indicilor, deoarece nici Stoxx Europe 50 şi nici Euro Stoxx 50 nu sunt create pe baza unui algoritm fix, care ia în calcul capitalizarea bursieră sau vreun alt criteriu numeric. Reorientarea indicilor bursieri pan-europeni spre reflectarea unei economii mai productive şi mai puţin “financializate” este o expresie a spiritului timpului în care trăim şi nu poate decât să ne bucure. Ne îndreptăm spre o societate în care un fermier, inginer sau maistru va fi mai important decât un ofiţer de credite.