Primul Imperiu Bulgar a fost un stat medieval din sud-estul Europei, fondat după ce protobulgarii, conduși de Asparuh, s-au stabilit la sud de Dunăre în urma victoriei obținută asupra bizantinilor. În perioada sa de apogeu, în secolele IX-X, imperiul se întindea de la Curbura Dunării până la Marea Neagră și de la Nipru până la Marea Adriatică, devenind o putere regională majoră care a rivalizat cu Imperiul Bizantin.
În antichitate, Balcanii de Est erau locuiți de traci și ulterior încorporați în Imperiul Roman până în secolul I e.n. După declinul Imperiului Roman în secolele III-V din cauza invaziilor goților și hunilor, o mare parte a regiunii a căzut în dezordine. Bizantinii au păstrat controlul doar asupra unor zone de coastă și orașe.
În timpul secolului al VI-lea, triburile slave au început să migreze spre sud, inițial prin raiduri, apoi s-au stabilit în număr mare în anii 570-580. Mișcarea lor a fost accelerată de sosirea avarilor, care dominau anumite părți din Panonia.
Forțele bizantine, slăbite de războaiele cu Persia, s-au luptat să-i respingă pe slavi, care până în secolul al VII-lea au ajuns în Tesalia, Tracia și Peloponez, punând capăt efectiv controlului imperial asupra unei mari părți a Balcanilor.
Originea și formarea primului imperiu bulgar
Protobulgarii erau triburi de războinici semi-nomade turcice din stepa pontico-caspică și regiunea Volga, cu posibile origini în Asia Centrală. Vorbind un tip de limbă turcică, aceștia includeau triburi precum onogurii, utigurii și kutrigurii. Menționați pentru prima dată în anul 480 ca aliați bizantini, protobulgarii au ajuns ulterior sub stăpânirea avarilor și a turcilor occidentali.
În jurul anilor 630–635, hanul Kubrat a unit triburile, formând Vechea Bulgarie Mare, care s-a prăbușit după moartea sa (prin 668) din cauza presiunii khazare. Fiii săi s-au dispersat: Batbayan a rămas sub stăpânire khazară; Kotrag a fondat Bulgaria Volga; Asparuh s-a mutat la Dunăre, unde a fondat Primul Imperiu Bulgar; Kuber a plecat în Macedonia; Alcek s-a stabilit în Italia.
Protobulgarii conduși de Hanul Asparuh au traversat Dunărea și au întemeiat un stat în 681, după ce i-au învins pe bizantini, marcând astfel prima pierdere de teritoriu bizantin în Balcani. Ei i-au subjugat pe slavii locali, au construit o capitală la Pliska și s-au extins sub lideri precum Hanul Tervel, care a ajutat Bizanțul și a respins asediul arab al Constantinopolului.
După tulburări interne și atacuri bizantine, Bulgaria s-a stabilizat sub Hanul Krum, care s-a extins spre vest, a învins Bizanțul și a emis un cod de legi. Hanul Omurtag a reconstruit și a întărit statul, în timp ce succesorii săi s-au extins în Macedonia.
Căderea primului imperiu bulgar
Hanul Boris I a convertit Bulgaria la creștinism în 864, promovând unitatea culturală și stabilind o Biserică Bulgară independentă. Sub Simeon I, Bulgaria a devenit puterea balcanică dominantă, învingând Bizanțul și extinzându-și teritoriul, deși nu a reușit să cucerească Constantinopolul. Fiul său, Petru I, a asigurat pacea, independența religioasă și a supravegheat o epocă de aur culturală.
Vechii lor rivali, bizantinii, și-au revenit în cele din urmă, iar în 1014, sub Vasile al II-lea bulgarii au suferit o înfrângere zdrobitoare în Bătălia de la Kleidion. Vasile a ordonat ca 99% dintre cei 15.000 de prizonieri bulgari să fie orbiți, iar fiecărui al 100-lea soldat i-a fost lăsat un ochi ca să-i poată îndruma pe ceilalți înapoi acasă, forțând comunitățile lor să aibă grijă de ei pentru tot restul vieții. Până în 1018, ultimele fortărețe bulgare s-au predat Imperiului Bizantin, iar Primul Imperiu Bulgar a încetat să mai existe. Acesta a fost succedat de Al Doilea Imperiu Bulgar în 1185.
Foto: O scenă de luptă din războiul bizantino-bulgar din 894–896, Ioan Skylitzes.
CITEȘTE ȘI:
Cum au fost hrănite și aprovizionate armatele de-a lungul istoriei
