Partidul Conservator Democrat a fost o disidență din Partidul Conservator. Ruptura s-a produs din cauza rivalității dintre P.P. Carp și Take Ionescu. Această rivalitate s-a transformat în adversitate în contextul anului 1907, când cei doi fruntași au avut poziții opuse legate de răscoala țărănească, de cele câteva sute de victime ale răscoalei și de reformele care ar fi trebuit făcute pentru a îmbunătăți viața țărănimii.
Drept urmare, Take Ionescu, urmat de adepții săi, a fondat un nou partid. Ambiția sa era aceea de a pune capăt sistemului rotativei guvernamentale, care presupunea alternanța la putere între Partidul Conservator și Partidul Național Liberal. Însă Regele Carol I nu agrea schimbarea acestui sistem, astfel că nu a încredințat niciodată, în timpul domniei sale, sarcina de a forma Guvernul unui prim-ministru din partea Partidului Conservator Democrat.
Însă Take Ionescu și colegii săi de partid au făcut parte din numeroase guverne de coaliție. Alături de PNL, conservator-democrații au încercat să reformeze sistemul electoral, pentru a-l face mai democratic.
Alături de conservatorii junimiști, conduși de Titu Maiorescu, au negociat Pacea de la București, care a pus capăt Celui de-al Doilea Război Balcanic și care a adus României Cadrilaterul. Alături de Take Ionescu, în Partidul Conservator Democrat s-au afirmat personalități precum Nicolae Titulescu sau Gheorghe Mironescu.
După izbucnirea Primului Război Mondial, Partidul Conservator a trecut printr-o nouă sciziune: pe de o parte, erau adepții alianței cu Antanta, conduși de Nicolae Filipescu, iar pe de altă parte, erau adepții alianței cu Puterile Centrale, conduși de Alexandru Margiloman. Conservatorii lui Nicolae Filipescu și conservator-democrații lui Take Ionescu au fuzionat.
După intrarea României în conflagrație, conservator-democrații au luat parte la formarea Guvernului de război, în refugiu, la Iași. Take Ionescu a devenit vicepremier.
Guvernul a demisionat în anul 1918, în contextul semnării armistițiului cu Puterile Centrale. La putere a venit Alexandru Marghiloman, iar Take Ionescu a plecat la Paris, unde a format Consiliul Unității Naționale Române, care milita pentru formarea unor unități militare formate din românii aflați în Occident și din prizonierii de origine română din armata austro-ungară. Aceste unități ar fi trebuit să lupte de partea Antantei.
Citiți mai multe în pagina de istorie a RFI.
