Iuliu Maniu s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani, într-o celulă a penitenciarului de la Sighet, unde fusese deţinut timp de şase ani, în condiţii inumane. Frigul şi alimentaţia proastă i-au grăbit moartea, care a survenit în 5 februarie 1953. În ceasul morţii, gardienii bolşevici de la Sighetu Marmaţiei i-au permis fostului redactor-şef al ziarului PNŢ, ”Dreptatea”, Nicolae Carandino, să îl ajute pe Iuliu Maniu. Nicolae Carandino i-a şters fruntea lui Iuliu Maniu cu o batistă, pe care a păstrat-o ca pe o relicvă. Această batistă a avut un traseu demn de scenariu de film. După eliberare, Nicolae Carandino i-a dăruit această batistă lui Ionel Pop, fost membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, strănepot al lui Simion Bărnuţiu şi nepot al lui Iuliu Maniu.
Batista i-a fost dăruită apoi unui alt nepot al lui Iuliu Maniu, practc, un nepot prin alianţă, marele om politic Ion Raţiu. Aceast obiect personal al lui Maniu, împreună cu plicul de hârtie în care a fost păstrat de către Ionel Pop, a fost înrămat şi este păstrat ca un lucru de preţ la Centrul Cultural Român din Londra. Batista este proprietatea Raţiu Family Foundation şi poate fi văzută la sediul Centrului creat de familia Raţiu, în Manchester Square din capitala Marii Britanii.
Marele om politic Iuliu Maniu s-a opus cu toată forţa sa comunizării ţării, începută prin instalarea Guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, la presiunea sovieticilor. Iuliu Maniu a fost cel care a condus PNŢ la victoria zdrobitoare obţinută în alegerile din 19 noiembrie 1946, care, însă, au fost falsificate de către comunişti.
Citiţi mai multe în Pagina de istorie, rubrică a RFI.