După înfrângerea armatelor Axei de la Stalingrad și după bătălia de la Kursk, era tot mai clar pentru aliații Germaniei că o victorie a Națiunilor Unite împotriva Puterilor Axei era tot mai probabilă. Fiecare dintre statele aflate sub influența Germaniei căuta o soluție pe cont propriu. În Italia, dictatorul fascist Benito Mussolini a fost răsturnat de la putere și arestat. La rândul lor, România, Ungaria și Finlanda au început negocieri cu Aliații pentru a obține condiții cât mai bune de pace.
Adolf Hitler a aflat prin spionii săi, precum valetul albanez al ambasadorului britanic la Teheran, de aceste negocieri. Hitler și-a pierdut încrederea în conducătorul Ungariei, regentul Miklos Horthy, astfel că a decis să ocupe militar Ungaria.
Drept urmare, în martie 1944, trupele germane au preluat controlul asupra Ungariei. Nominal, amiralul Miklos Horthy și-a păstrat funcția de regent, însă era lipsit de orice putere reală.
Administrarea Ungariei a fost dată membrilor partidului nazist al Crucilor cu Săgeți, condus de Ferenc Sallasi. Acest partid era și mai de dreapta decât fasciștii lui Miklos Horthy.
Naziștii maghiari au luat măsuri radicale pe care amiralul Miklos Horthy evitase să le ia. Așa ar fi deportarea evreilor în lagărele naziste ale morții de la Auschwitz, Buchenwald sau Bergen-Belsen. Pentru că Transilvania de Nord era sub ocupație maghiară, și evreii din orașe precum Cluj, Oradea, Târgu-Mureș, dar și din orășele precum Huedin au fost trimiși, închiși în vagoane pentru animale, spre lagărele germane de exterminare.
Citește mai multe despre Operațiunea Margareta II pe RFI.ro.
