Bombe nucleare
Prima detonare a unei bombe nucleare, aflată în teste, avusese loc în 16 iulie 1945, în deșertul din New Mexico. Au urmat cele două bombe atomice detonate la Hiroshima și Nagasaki în august 1945, la finalul Celui de-al Doilea Război Mondial. Imediat după acest moment, omul de știință britanic Bertrand Russell a început să scrie și să publice o serie de avertismente asupra pericolului înarmării nucleare a statelor care ar putea duce la ștergerea vieții de pe planetă.
De altfel, după Hiroshima, și Joseph Rotblat, singurul om de știință care a părăsit proiectul Manhattan din motive de etică și morală, a devenit îngrijorat de soarta întregii umanități. Cei doi, Russell și Rotblat au colaborat cu Albert Einstein în elaborarea unui document care a devenit ulterior Manifestul Russell–Einstein. Albert Einstein a semnat manifestul chiar cu câteva zile înainte să moară, iar Russell a reușit să convingă alți 11 câștigători ai Premiului Nobel să se alăture cauzei lor și să semneze documentul.
Oamenii de știință pentru pace
Astfel că în 9 iulie 1955, oamenii de știință erau pregătiți să facă public manifestul. Au organizat o conferință de presă la Londra, la Caxton Hall, însă au închiriat, inițial, o sală prea mică pentru interesul manifestat de presă și de public. Până la urmă, conferința de presă a avut loc într-o sală mai mare, care a devenit și ea neîncăpătoare.
Inițial, oamenii de știință au avut de-a face cu o ostilitate fățișă a presei, apoi, pe parcurs, ziariștii au fost convinși de argumentele lui Russell, iar manifestul a ajuns pe prima pagină a multor ziare ale vremii. Documentul cerea și organizarea unei conferințe a oamenilor de știință, care să pună problema pericolelor armelor de distrugere în masă, la nivel internațional. Condiția primordială era ca această conferință să fie neutră din punct de vedere politic.
Citiți întregul articol pe RFI.ro.
Citește și alte Pagini de istorie AICI.
