Ioan Inocențiu Micu Klein s-a născut într-o familie de țărani din actuala comună Sadu. A început să studieze în satul natal, însă, pentru că dovedise o inteligență puțin obișnuită, a fost trimis să studieze la Colegiul iezuit din Cluj. A rămas la Cluj pentru a studia la Facultatea de Filosofie a Colegiului Academic, apoi a primit o bursă pentru a studia Teologia la Trnava, din Slovacia de azi.
În 1729, în timp ce era încă student, a primit vestea că împăratul romano-german Carol al VI-lea a decis să îl numească episcop unit al românilor ardeleni. Alegerea împăratului a primit aprobarea papei. În 22 septembrie 1729, tânărul Ioan Micu a fost hirotonit preot în sanctuarul greco-catolic de la Mariapocs, din Ungaria de azi. Trei zile mai târziu, a devenit călugăr în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, la mănăstirea din Muncaci, din Ucraina de azi. A adoptat numele de Inocențiu la intrarea în călugărie.
Cum a fost hirotonit episcop
În 5 noiembrie 1729, episcopul unit rutean Gennadius Bizanczy l-a hirotonit pe Ioan Inocențiu Micu drept episcop al românilor ardeleni. Împăratul Carol al VI-lea i-a acordat titlul de baron, cu traducerea în germană a numelui său de familie, l-a numit consilier imperial și membru al Dietei Transilvaniei.
Ioan Inocențiu Micu Klein a revenit în Transilvania. În 1737, a decis mutarea reședinței episcopale din Făgăraș în Blaj. Astfel, Blajul a început să devină centrul cultural și spiritual al românilor din Transilvania. În 1741, Ioan Inocențiu Micu Klein a pus piatra de temelie a catedralei Sfânta Treime. S-a manifestat deopotrivă ca lider spiritual și lider politic. A cerut ca românii ardeleni să fie recunoscuți drept națiune politică, adică egali în drepturi cu ceilalți locuitori ai Transilvaniei. Cererile sale au stârnit vâlvă, mai ales în condițiile în care cu călugăr sârb, Visarion Sarai, a pornit o răzmeriță religioasă în Transilvania, în 1744.
Citiți care a fost soarte lui Ioncențiu Micu Klein, în Pagina de istorie a RFI.
