În vara anului 1789, populația Parisului fusese cuprinsă de febra revoltelor. Agitatori radicali însuflețeau populația, pe care o îndemnau să distrugă simbolurile Vechiului Regim, pe care îl identificau cu tirania. Așa s-a întâmplat în dimineața zilei de 14 iulie, când agitatorii au determinat mulțimea să pornească spre una dintre cele mai faimoase temnițe, unde erau deținuți întemnițați în baza celebrelor ”lettres de cachet”, emise în numele Regelui Franței. Bastilia era, de fapt, un bastion pus sub protecția Sfântului Anton, ridicat în secolul al XIV-lea, pentru a proteja cetatea Parisului de atacatori. În timp, însă, vechea fortăreață a devenit un loc în care deținuții erau puși sub supravegherea comandantului garnizoanei care era cantonată în bastion.
Agitatorii revoluționari au cerut mulțimii care se adunase pe străzile Parisului să îi elibereze pe deținuți și să distrugă simbolul tiraniei. 40.000 de oameni au pornit la asalt. Comandantul garnizoanei, Bernard Rene Jordan de Launay a fost ucis, fără nici o judecată. Revoluționarii, după ce au pus stăpânire pe fortăreață, au vrut să elibereze mulțimea deținuților. Însă au avut surpriza să constate că în așa-zisul simbol al tiraniei erau deținute doar șapte persoane, în stare fizică bună; unii deținuți, însă, aveau tulburări mintale.
Citiți întregul articol pe RFI.ro.
Citiți și alte Pagini de istorie AICI.
