Pagina de istorie: Au trecut 20 de ani de la moartea lui Ion Rațiu

În 17 ianuarie 2000, se stingea la Londra unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor: Ion Rațiu. A fost numit cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut. Ion Rațiu a luptat întreaga sa viață pentru democrație, iar principiile sale pot fi rezumate într-una dintre frazele sale preferate: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine, scrie RFI în Pagina de istorie.

Ion Rațiu s-a născut în data de 6 iunie 1917, la Turda. Era descedentul unei ilustre familii românești, care a fost înnobilată în 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost liderul generației memorandiștilor.

Tatăl lui Ion Rațiu, Augustin, a fost primarul orașului Turda, iar mama sa era nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu. Familia Rațiu se înrudea, direct sau prin alianță, cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu. Educația primită acasă i-a format decisiv personalitatea lui Ion Rațiu, care a privit ca pe o datorie a vieții sale angajamentul democratic și lupta pentru drepturile celor supuși capriciilor unor tirani.

Primul exil

Ion Rațiu a plecat din țară în anul 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, condusă de unchiul său, diplomatul Viorel Tilea. Însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea României în alianță cu democrațiile occidentale.

Ion Rațiu s-a opus dictaturii de extrema dreaptă în timpul războiului. După război, dorea să revină în țară pentru a ajuta la democratizarea României și, de asemenea, dorea să candideze la alegerile din 1946 din partea PNȚ. A rămas însă în Marea Britanie la cererea lui Iuliu Maniu.

Al doilea exil

Atunci a început cel de-al doilea exil al său, cauzat de opoziția față de comunism. În calitate de jurnalist la BBC sau alte agenții internaționale de presă, în calitate de fondator al unor publicații precum Free Romanian Press sau Românul Liber și în calitate de membru al unor organizații precum Amnesty International, Ion Rațiu a militat constant pentru restabilirea democrației în România.

În Anglia, norocul i-a surâs și a reușit să își creeze o avere care l-a scutit de grijile materiale. În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

Ion Rațiu era printre puținii care aveau energia și resursele materiale pentru a străbate globul pământesc pentru a vorbi despre românii supuși unui brutal regim de teroare. A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

În decembrie 1990, el a reușit să se întoarcă în țară. A participat activ la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat pentru funcția de președinte al României, în 1990. Nu a câștigat acea bătălie electorală, însă a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuți oameni politici români. Testamentul său politic, cum spunea el, ”lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.

Related posts

Leave a Comment