Frontul Plugarilor a fost întemeiat de un avocat din Deva. Este vorba de Petru Groza, care activase în cadrul Partidului Național Român, condus de Gheorghe Pop de Băsești și de Iuliu Maniu. După Marea Unire, Petru Groza a trecut la Partidul Poporului, fondat de mareșalul Alexandru Averescu. Partidul Poporului l-a propulsat în Parlament și în Guvern.
Petru Groza era și un prosper om de afaceri, care fondase o bancă populară în Deva. În anul 1933, el s-a retras din Partidul Poporului. În acei ani de criză economică, și-a chemat datornicii în curtea băncii pe care o fondase. A scos contractele de creditare, dintre care multe nu mai aveau garanții reale în acei ani grei, și le-a dat foc. I-a invitat apoi pe țăranii care îi datorau bani să se înscrie în Frontul Plugarilor.
Astfel, Petru Groza și-a construit o oarecare bază electorală în județul Hunedoara. În 1935, el a semnat acorduri de cooperare cu Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România, cu Blocul Democrat, care era un avatar politic al Partidului Comunist din România, și cu Partidul Socialist. Această alianță construită de Petru Groza nu a rămas decât un actor marginal al scenei politice românești. Însă după ce sovieticii au ocupat România în Cel de-al Doilea Război Mondial, ei au impus accesul la putere al Partidului Comunist Român.
Comuniștii erau detestați de români, de aceea, ascensiunea lor a trebui camuflată în diferite alianțe electorale. Frontul Plugarilor s-a dovedit din nou un servitor credincios al Partidului Comunist Român. Președintele Frontului Plugarilor, Petru Groza, a devenit prim-ministrul primului guvern bolșevic din România.
