Tot ei, deja, prin „cooperativa solidarităţii” se vor impune, şi, de această dată, ca precursorii unei societăţi libere şi democratice, barând calea pentru o curiozitate a adevărului temeinic. Ori, curiozitatea este exerciţiul unde omul se cheltuieşte furtunos şi generos, simţind că trăieşte cu intensitate. Sângele îi curge tumultuos prin vene, arterele vibrează, plămânii se umflă, porii se deschid.Şi dacă ne gândim că această placere vitală se uneşte cu fericirea de a simţi descătuşarea forţei şi supleţei, dacă avem în gând bucuriile amorului propriu satisfăcut, plăcerea de a lupta, chiar şi mânia de a fi învins, precum şi miile de vicisitudini ale unei întreceri care se termină şi reîncepe cu fiecare lovitură, vom întelege de ce putem găsi în curiozitate o adevarată stare existenţială. Şi curiozitatea ne mână spre lucruri ce bântuie casa cu mistere, cu umbre. Poate fi o joacă în care este atrasă şi frica, iar aceasta, la nivelul esenţei sale, este doar energie. O frică prognozată, de laborator. Înainte de a deveni istorie şi chiar de a se întâmpla, multe evenimente majore sunt pregătite în laborator. Poate frica să fie o mostră a vreunui laborator? S-a asimilat faptul că ar fi o energie rea, pentru că frica este un concept care opreşte oamenii din drumul lor bun, îi determină să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face. Dacă o simţi cu adevărat, frica e doar energie. Atât. Priveşte-ţi fricile, observă blocajele din viata ta şi descoperă lucrurile care te ţin pe loc, prins în capcană. Depăşirea fricii seamănă cu orice proces de depăşire a oricărei alte emoţii sau sentiment de care vrei să te eliberezi. Se bazează pe schimbarea felului în care gândeşti. Dacă te scufunzi în frică, îţi faci cel mai mare rău, pentru că această energie puternică pune o barieră între sufletul tău şi lumină. Pur şi simplu, devii vulnerabil. Senzaţia de frică nu te ajută cu nimic, doar te împiedică.
