„Timpul plin de umezeală și noroi ce dăinuiește de câteva zile încoace, scoate într-un mod deosebit în evidență necesitatea înființării unei hale centrale, unde să fie adăpostit comerțul cu diferite alimente, ce se desfac astăzi în oribila și grețoasa piață Mihai Viteazul.
Nici într-un oraș mare din țară, comerțul nu se desfășoară în condițiuni atât de lipsite de cea mai elementară igienă ca în orașul Cluj.
Articolele elementare de tot soiul ce se vând în piața Mihai Viteazul sunt întinse pe jos în noroi. Oamenii care ies din latrina publică din apropiere cu încălțămintele încărcate de murdărie și microbi, trec apoi peste rândurile cu zarzavaturi, oale cu smântână, grămezi de unt sau brânză.
Aceasta pe timp de umezeală.
Pe timp uscat și îndeosebi primăvara, când vin vânturile, atunci noroiul de astăzi prefăcut în noroi de praf, plutește deasupra pieței de alimente, depunându-se în straturi groase asupra lor.
În privința aceasta, bărăcile în cari se vinde carne, reprezintă o primejdie deosebită pentru sănătatea publică.
În Cluj, în ce privește desfacerea cărnii, se știe că igiena cam lasă de dorit chiar și în unele măcelării. Aici există, după cum se știe, un serviciu veterinar, care îndeplinește alte roluri, de natură mai puțin publică, și ca atare nu are vremea sau căderea să exercite și un control asupra desfacerii cărnii. E un serviciu care și-a câștigat faimă nu prin împlinirea datoriei.
Semnalând aceste neajunsuri de o extremă gravitate, trebuie să accentuăm în mod deosebit asupra necesității construirii halei de alimente, care să adăpostească pe toți comercianții și precupeții cari își exercită comerțul lor în Piața Mihai Viteazul.
Prin aceasta Clujul va câștiga atât în igienă, cât și în prestigiu și estetică.
Știm că primăria municipiului are în planul său această înfăptuire. Dar oricâte greutăți va întâmpina înfăptuirea acestui plan, trebuie să caute din toate puterile să le învingă.
Piața Mihai Viteazul este o piață de centru. Și tocmai de aceea trebuie eliberată de aspectul dezgustător de astăzi.
Orice investițiuni reclamă construirea acestei hale, ea va despăgubi municipiul prin rentabilitatea ce o oferă de sacrificiile făcute.
Și pe lângă despăgubirile materiale, mai trebuie luate în considerare și celelalte de ordin igienic și edilitar, cari nu sunt mai prejos”.
[„Patria”, Anul XV, nr.31, Cluj, 11 februarie 1933].
