Guvernul, în părinteasca lui grijă, aplică măsurile menite a instaura “traiul bun” în România. Aşa se face că de la tăierea pensiilor şi a salariilor, s-a trecut la majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), care va dinamita preţurile şi va spori inflaţia. Cu toate că ştie că nu e cea mai bună măsură, fiind doar “the second best solution” precum spune chiar domnia sa, ministrul Sebastian Vlădescu e hotărât să o aplice.Mă întreb, când va învăţa Vlădescu şi ceilalţi câte ceva din înţelepciunea populară, care ar fi în măsură să le sporească gradul de profesionalism politic? Cred că niciodată. Am senzaţia că aceşti oameni ori s-au dus “blindaţi” la şcoală ca să nu-i pătrundă “lumina ştiinţelor economice”, ori fac ceea ce fac în baza unui plan bine pus la punct şi numai de ei ştiut.
Presupunând că prima variantă este cea reală, vreau să le împărtăşesc acestor domni, din înţelepciunea poporului român, în speranţa că vor trage învăţămintele potrivite.
Iată o legendă, a cărei morală a străbătut veacurile dovedindu-şi eficienţa şi eficacitatea:
Se spune că un ţăran şi-a trimis fiul la pădure să aducă un car de lemne. Fiul i-a replicat tatălui: “Ce fac, dacă îmi pică o roată?”, iar părintele l-a lămurit: “Nu-ţi face griji! Nevoia şi Necazul vor fi acolo şi te vor ajuta”. Încrezător, feciorul a plecat, iar după ce a încărcat carul, roata a căzut. Nu s-a impacientat, bazat fiind pe sprijinul Nevoii şi a Necazului. Aşa că a început să strige, cât îl ţinea gura: “Nevoieeeee! Necazuleeeeeee! Necazuleeeeeeeeeee!” A aşteptat cât a aşteptat, însă văzând că nu vine nimeni, iar soarele coboară hotărât către asfiinţit, feciorul a descărcat carul, a pus roata la loc, l-a încărcat apoi din nou şi a pornit către casă. Când a intrat în ogradă, tatal său l-a întrebat: “Ei? Cum a mers? Văd că te-ai descurcat foarte bine!” Supărat şi mândru totodată, feciorul a răspuns: “Ce prieteni ai şi dumneata, tată! Află că n-au venit să mă ajute când mi-a căzut roata! Degeaba am strigat! Nici măcar nu au fost în padure!” “Şi ce-ai făcut?” – îi zise bătrânul hâtru. “Păi ce să fac? Iacă, văzând că se înserează, am pus eu roata la loc, ca să nu fiu nevoit să înnoptez în pădure!” Râzând, bătrânul i-a replicat: “Şi mai zici că Nevoia şi Necazul nu au fost acolo! Păi cine te-a învăţat ce trebuie să faci?”
Oare de ce nu învaţă aleşii noştri câte ceva din înţelepciunea celor pe care pretind că îi reprezintă?
