„Azi boala <<modei>> care numai de laudă nu e, ca femeile să-și vopsească buzele cu roșu, a ajuns la orașe adevărată plagă. Farmaciile nu mai răzbesc să aducă pasta aceea zisă <<roș de buze>> pe care cocoanele o plătesc cu orice preț, numai să aibă cu ce-și rumeni buzele. Și pun unele gros de tot, ca să se vadă de la o poștă ce buze roșii au (adecă ar vrea să arate că-s buze pline de sânge roșu…).
Acum iacă ce s-a întâmplat la Budapesta – unde se vede că cocoanele pun roș de buze mai gros. Hotelierii au băgat de seamă că șervețelele (cârpele de șters gura) pe care le-au folosit cocoanele, ștergându-și cu ele buzele după mâncare, sunt pline de pete roșii, și acele pete nu mai ies la spălat oricât te-ai necăji cu ele. Le-au frecat cu sodă de le-au ars, și tot nu se duceau de tot, iar arsul acela cu sodă, nimicește șervețelul în câteva spălături.
De aceea, hotelierii și proprietarii de restaurante s-au adunat la sfat și au hotărât: să nu mai dea șervete doamnelor ce vin să mănânce în restaurante! Au pus afișe (scrisoare lipită pe pereți) în care damele (femeile) sunt rugate, să-și aducă șervete de acasă sau să folosească numai de cele de hârtie…
Că ei nu-și pot nimici toate șervetele pentru roșul de buze cu care damele le mânjesc pânzătura”. [„Foaie interesantă”, Anul XXIII, nr.7, Orăștie, 2 februarie 1928].
