Negocierile pe tema gazoductelor care ar urma să lege Europa de zona zăcămânintelor in jurul Mării Caspice arată obtuzitatea unor politicieni din vechea Europă. Pur şi simplu, aceştia nu înţeleg faptul că propunerile Rusiei, adică South Stream şi North Stream, nu sunt decât nişte diversiuni şi că aceste proiecte nu vor reduce în nici un fel dependenţa faţă de gazul rusesc.Recent, comisarul european pentru Energie, Gunther Ottinger, afirma cu tupeul prostului că prioritatea Uniunii Europene este gazoductul North Stream, apoi, reabilitarea gazoductului care leagă Austria de Rusia, apoi South Stream şi, abia prin anul 2018, gazoductul Nabucco. Nu ştiu în numele cărei Uniuni Europene vorbeşte Ottinger, pentru că statele Uniunii pun accent pe diversificarea surselor de energie, nu pe legarea cu noi gazoducte de Rusia. Iar proiectul Nabucco este singurul care îndeplineşte această condiţie, prin faptul că el asigură accesul Europei la sursele de gaz din zona Mării Caspice, în special la cele din Azerbaidjan. Iar acest proiect, chiar dacă nu elimina dependenţa Europei de gazul rusesc, o elimină sensibil.
Desigur, dacă Rusia ar fi o democraţie, dependenţa energetică ar fi, poate, mai uşor de acceptat. Însă, cum ea este condusă după capriciile ţarului Vladimit Putin, această dependenţă devine de temut. Iar Rusia a venit cu ideea South Stream tocmai pentru a discredita ideea Nabucco.
În acest context, declaraţiile comisarului european pentru Energie sunt mai mult decât simple tâmpenii. Ele denotă o prostie greu de imaginat pentru cineva care a ajuns într-o asemenea poziţie. Sau, mai grav, denotă corupţie. Şi asta pentru că Kremlinul ori diferiţi miliardari ruşi nu s-au dat niciodată în lături să cumpere, pe bani grei, politicieni occidentali. Fostul cancelar german, Gerhardt Schroeder, care a fost recompensat cu un post foarte bine plătit în managementul Gazprom după ce, în perioada în care conducea Guvernul federal al Germaniei, a susţinut proiectul North Stream, este doar un exemplu în acest sens.
Iar în actualul context, lamentările cretine ale unora care plâng pentru că, în 1944, România ar fi trădat statul nazist care legitimase smulgerea a trei provincii româneşti din trupul ţării, devin ridicole. În acest moment, Germania îşi trădează fără menajamente aliaţii din NATO şi din Uniunea Europeană pentru a face pe plac Rusiei. Iar aliaţii Germaniei, adică România, Polonia ori Ţările Baltice ştiu, la fel ca şi foştii locuitori ai RDG, cât de blândă a fost îmbrăţişarea ursului rusesc. Şi toate acestea se întâmplă în contextul în care, potrivit analistului francez Dominique Moisi, Vladimir Putin vrea să trăiască precum Roman Abramovici şi să conducă precum Stalin.
