Mircea Geoană a reuşit să transforme PSD într-o organizaţie asemănătoare cu Polonia medievală. Astfel, după ce şi-au ales preşedinte, baronii locali din PSD au început să îşi urmărească fiecare agenda proprie, fără nici un fel de preocupare pentru viitorul comun al organizaţiei sub umbrela căreia activează.Destinul lui Mircea Geoană seamănă cu cel al ultimului rege al Poloniei, Stanislas Augustus Poniatowski. Acesta a fost ales suveran de către şleahticii polonezi. După ce i-au jurat credinţă, şleahticii s-au opus cu înverşunare fiecărei iniţiative care ar fi urmat să întărească statul. Stanislas Augustus a păţit la fel şi în politica externă. Faptul că a fost amantul ţarinei Rusiei, Ecaterina cea Mare, nu a împiedicat-o pe aceasta să împartă Polonia cu Austria şi, apoi, cu Prusia, atunci când s-a ivit prilejul.
Mircea Geoană este într-o situaţie identică. De fiecare dată când încearcă să facă ceva pentru a întări coerenţa internă a PSD, toată şleahta de partid începe să strige ca din gură de şarpe că „Prostănacul” ameninţă reforma. Pardon, Reforma, pentru că, în PSD, întotdeauna acest substantiv trebuie scris cu literă mare, mai ales după ce Ion Iliescu l-a canonizat prin intermediul celebrei sale cărţi, „Revoluţie şi reformă”.
Şi în planul relaţiilor dintre PSD şi celelalte partide, Mircea Geoană plăteşte tribut stării tulburi din interiorul partidului. Căsătoria din interes cu PD-L nu îl va împiedica pe Traian Băsescu să rupă mari hălci din Partidul Social-Democrat, dacă i se va ivi vreodată prilejul.
La fel, declaraţiile baronului de Iaşi, Constantin Simirad, care a anunţat că îl va sprijini pe Traian Băsescu în campania electorală prezidenţială, ilustrează perfect starea de anarhie feudală din PSD. Această stare tulbure este ilustrată şi de faptul că baronul de Cluj, Ioan Rus, a ieşit din fieful său doar ca să îl „sfădească” pe Mircea Geoană, la o întâlnire cu o serie de importanţi oameni de afaceri din Cluj. Un al treilea aspect care arată nebunia din interiorul PSD este ilustrat de impertinenţa cu care tot soiul de neica-nimeni, promovaţi parlamentari de către partid prin loteria redistribuirii mandatelor, comentează declaraţiile „Prostănacului”. Iar această stare are rădăcini vechi. În urmă cu vreo doi ani, la o conferinţă de presă a PSD, un individ cu păr gelat şi pantofi ciocaţi, care, cu mult noroc a ajuns parlamentar, asculta discursul lui Mircea Geoană. „Noi am introdus democraţia internă în PSD”, spunea liderul partidului. „Da, chiar prea multă”, comenta individul de pe fotoliile din spate, fără să se sinchisească de prezenţa jurnaliştilor. Toate aceste lucruri arată că Mircea Geoană nu se poate baza pe nimeni din PSD. Poate chiar nici pe el însuşi.
În această situaţie, nu cred că Mircea Geoană are forţa necesară pentru a ajunge preşedintele României. În opinia mea, el ar putea ajunge preşedinte doar dacă se împuşcă Traian Băsescu, emigrează Crin Antonescu, Hunor Kelemen este arestat, Gigi Becali pleacă în exil, iar Corneliu Vadim Tudor se îmbolnăveşte. Astfel, Mircea Geoană ar putea câştiga competiţia cu Nati Meir şi Ioan Talpeş.
