Comunitatea secuilor încearcă să îşi descopere identitatea. Tentativa aleşilor locali din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş de a institui un imn şi un drapel secuiesc face parte din acest demers, dar a eşuat într.o iniţiativă politică. Însă identitatea secuiască este tulbure, inclusiv pentru secui.Nu există nici un fel certitudine în privina originii secuilor. Există tot felul de ipoteze istorice aiuritoare. Unii spun că, de fapt, ei ar fi daci maghiarizaţi. Alţii spun ba că ar fi urmaşii hunilor, ba ai pecenegilor. Există şi istorici care spun că secuii ar fi maghiari pur-sânge. Însă, în Evul Mediu, secuii şi-au construit o identitate separată de cea a maghiarilor ardelenilor. În plan cultural, secuii şi-au construit simboluri proprii. Inclusiv un alfabet original, pe care puţini copii secui mai ştiu astăzi să îl folosească. În plan politic, secuii s-au organizat în scaune, în timp ce maghiarii ardeleni au preferat formula comitatelor. În Dieta Transilvaniei, delegaţii secuilor erau reprezentaţi separat de cei ai maghiarilor. Secuii îşi revendicau statutul de naţiune aparte. În plan social, în timp ce maghiarii erau împărţiţi în nobili şi şerbi, secuii au păstrat, secole la rând, o numeroasă pătură de oameni liberi, cu atribuţii militare. Unităţile militare ale secuilor luptau separat de cele ale maghiarilor. Ba chiar, uneori, secuii luptau ămpotriva maghiarilor. Episodul de la Şumuleu Ciuc, în care secuii catolici au învins armata regelui unitarian Ioan Sigismund, ilustrează perfect această istorie. Mai mult, secuii au luptat alături de oastea lui Mihai Viteazu împotriva principelui-cardinal Andrei Bathory. Ba chiar mai mult, un secui este cel care l-a descăpăţânat pe nefericitul Andrei Bathory. În plan religios, cei mai mulţi dintre secuio au rămas romano-catolici, iar cei mai mulţi dintre maghiarii ardeleni au devenit protestanţi.
Însă în epoca modernă, identitatea secuilor s-a topit în cea a maghiarilor. În timpul revoluţiei de la 1848, regimentele secuieşti au fost compuse din fanatici apărători ai revoluţiei lui Kossuth. Militarii secui s-au distins prin cruzime şi prin violenţa împotriva populaţiei civile. Nu este importantă etnia acestei populaţii civile, ci doar masacrele comise de secui. Şi tot maghiarii au fost cei care au confiscat autonomia secuiască.
În anul 1867, odată cu formarea Imperiului Austro-Ungar, autorităţile de la Budapesta au anulat toate formele de autonomie din Transilvania. Oficial, secuii au devenit maghiari. Şi aşa au rămas, de atunci încolo. Chiar şi atunci când Stalin, după cel de-al doilea război mondial, a înfiinţat o regiune autonome pe baza criteriului etnic, aceasta s-a numit Regiunea Autonomă Maghiară, nu Ţinutul Secuiesc. Abia după colapsul comunismului, secuii au reînceput să fie preocupaţi de himerica lor identitate proprie. Tocmai de aceea, adoptarea unui drapel propriu pentru secui mi se pare ridicolă. Din 1848, drapelul secuilor este cel maghiar, roşu-alb-verde. Şi asta chiar dacă ei sunt cetăţeni români. Tocmai de aceea, adunarea se sâmbătă de la Odorheiul Secuiesc serveşte unui scop politic, respectiv luptei extremiştilor maghiari cu conducerea UDMR, decât unuia identitar. Dacă secuii ar fi vrut să caute o identitate regională, nu una etnică, atunci au pornit greşit. Şi asta pentru că, în construirea ori în redescoperirea unei identităţi locale ori regionale, ar fi trebuit să îi implice şi pe români. Nu de alta, dar românii din zonă sunt, totuşi, mult mai numeroşi decât le-ar plăcea unora dintre liderii extremişti maghiari care locuiesc în zona Secuimii istorice.