Din vanzator de ziare s-a facut fachir…apoi logodnic de meserie

A facut senzatie in mai toate cercurile locale, urmatoarea afacere care, prin fondul ei se va vedea ca nu este lipsita de oarecare semnificatie.

„Acum un an şi ceva, a plecat din localitate [Botoşani s.n.], spre Bucureşti, cetatea făgăduinţei, un oarecare Marcu Ane, zis Marcel, zis Cârnu, fost vânzător de ziare la depozitarul nostru de aici d. Louis Adler.

Ce-a făcut şi ce-a dres Marcel Cârnu la Bucureşti, nu se ştie precis, când iată că, dintr-o dată Marcel a devenit…fachir.

 

Între Rayo şi Darsa Maur.

Astă vară, a sosit la Bucureşti, fachirul vienez Rayo, care a uimit (se spune) publicul şi chiar cercurile medicale, prin marile lui dovezi de voinţă, răbdare, prin suferinţa sa pusă în slujba…unui cui de argint pe care şi l-a bătut în limbă spre a şi-o pironi într-o scândură. Invidios de gloria lui Rayo, Marcel Cârnu şi-a pus în gând să se facă fachir şi s-a făcut.

Mai întâi şi-a ales un pseudonim şi apoi, a făcut un pariu cu Rayo, că şi el, Darsa Maur, va sta patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi cu un cui în limbă.

Zis şi făcut.

 

În Parcul Carol

La serbările din Parcul Carol, Darsa Maur s-a arătat publicului îmbrăcat naţional şi cu un cui în limbă. Impresarii (vă asigurăm că şi-a găsit şi impresari) au făcut mare reclamă <> care a uimit lumea prin experienţele sale extraordinare.

În adevăr, impresarii lui Darsa Maur, au făcut afaceri bune.

După închiderea expoziţiei, Darsa Maur a plecat la expoziţia din Chişinău, unde a găsit, iarăşi, destui naivi care să-i admire…

 

Profet în ţara lui a vrut să fie!

Îmbătat de succes, de glorie, Darsa Maur şi-a pus în gând să răstoarne proverbul şi a venit la Botoşani, unde tatăl lui este un modest şi umil văxuitor de ghete.

Aici afacerile nu au mers chiar aşa de bine şi Marcel Cârnu, zis Darsa Maur şi-a pus în gând să contrabalanseze eşecul afacerilor <> cu o afacere…matrimonială.

Avea el din tinereţe, pe aici, printr-un fund de mahala, o fată care îl iubea şi căreia îi promisese că, odată şi odată, o va lua în căsătorie. Pe naivă o chema Ruhla Cerna.

I-a luat un aconto din zestrea de vreo 20.000 lei, şi-a făcut fachirul haine şi rufe, s-a dus la primărie şi a înaintat cererea de căsătorie civilă, apoi a plecat cu ea în turneu, la Cernăuţi, de unde, după vreo trei zile, a bătut-o şi a alungat-o acasă, necinstită şi cu banii luaţi.

Fata a plâns şi nu s-a resemnat. Toate ca toate, dar vrea banii înapoi. Dersa Maur şi-a pierdut urma prin Basarabia.

Fata şi părinţii l-au reclamat pe fachir pentru…înşelăciune”. [„Universul”, Anul al 50-lea, nr.312, Bucureşti, 14 noiembrie 1933].

Related posts

Leave a Comment