”Frații Karamazov”, ”Demonii”, ”Idiotul”, ”Crimă și pedeapsă”, acestea sunt printre cele mai cunoscute romane scrise de Feodor Dostoievski, unul din principalii scriitori ai epocii de aur a literaturii rusești. ”Jucătorul”, nu este la
fel de faimos, nici nu e un roman stufos, dar e inspirat din dependența de jocuri de noroc pe care o dezvoltase chiar scriitorul, în călătoriile sale prin Europa, o boală care l-a adus în pragul sărăciei ca pe mulți alții.
Când locuia în Dresda, Dostoievski vizita diverse stațiuni care aveau și cazinouri, acolo și-a dezvoltat nevoia de a paria la ruletă.
“În cele 4 zile cât am stat acolo, m-am uitat cu atenție la jucători, din câteva sute de oameni, doar doi știau să joace, un lord englez și o franțuzoaică. Să nu crezi că mă laud că aș ști secretul câștigului, dar e teribil de simplu să îți ții controlul indiferent de evoluțiile jocului, în felul ăsta nu o să pierzi și vei avea doar de câștigat. Dar dificultatea constă în faptul că nu ai practică, poți fi deștept ca un șarpe și cu o voință de fier, că tot vei fi învins. Așa că, binecuvântați fie cei care nu pariază și se uită la ruletă cu dezgust, fiindcă e cel mai idiot lucru”,
scria Dostoievski în 1 septembrie 1863, într-una din scrisorile scrise de la Paris și trimise către Varvara Dimitrevna, sora primei sale soții, căreia îi trimite și o parte din câștigul lui la ruletă, îi cere niște bani înapoi, după o săptămână, fiindcă a pierdut toți banii.
“M-ai întrebat în scrisoarea ta cum poate un om să-și parieze și ultima copeică, mai ales dacă călătorește cu persoana iubită. Lasă-mă să-ți spun, dragă Mișa, că în Wiesbaden am inventat un sistem de joc pe care l-am pus în testare și mi-a adus 10.000 de franci (39.000 dolari americani), doar că în dimineața următoarea, entuziasmat fiind, am eșuat în a urma sistemul și i-am pierdut. În aceeași seară, am jucat din nou, mi-am respectat cu strictețe sistemul și am câștigat 3000 de franci. Aveam nevoie de bani, pentru mine, pentru tine, pentru soția mea, pentru a mă susține ca să-mi scriu romanul, aici oamenii câștiga zeci de mii foarte ușor, am venit ca să vă salvez și să amân ghinionul, aveam și încredere în sistem. Când am ajuns la Baden, m-am dus la masa cu ruletă și am câștigat 600 franci într-un sfert de oră, asta mi-a stârnit apetitul, iar apoi a început declinul, nu m-am mai putut abține și am pierdut toți banii pe care-i aveam la mine, după ce ți-am scris din Baden, mi-am scos toți banii rămași și m-am întors să joc, am început cu 4 napoleoni (300$) și am câștigat 35 într-o jumătate de oră, apoi mi s-a urcat norocul la cap, i-am pariat pe toți și am pierdut. După ce am plătit proprietara, ne-au mai rămas doar 6 napoleoni pentru călătoria noastră, iar în Geneva mi-am amanetat ceasul”.
Această scrisoare a fost scrisă de Dostoievski în 3 septembrie 1863 din Torino, fratelui său Mikhail la scurt timp după ce i-a cerut bani lui Varvara Dimitrevna, între timp i-a cerut bani și fratelui său, și-a amanetat ceasul și inelul amantei sale.
Prin august 1865, Dostoievski îi scrie și unui bun prieten I.S. Turgenev pentru a-i explica situația lui financiară dificilă și a-i cere bani, deja fratele scriitorului era mort de un an, iar lui i-au rămas datoriile multe ale revistei pe care o aveau împreună. A fost nevoit din nou să plece în Europa, ca să scape de creditori. Problemele financiare l-au determinat să semneze un contract riscant cu un publicist, în care renunța la toate drepturile lui timp de 9 ani, dacă nu livra următoarea carte într-un an de zile. Această carte a fost ”Jucătorul”.
Recăderi și reveniri
În mai 1867, îi scrie soției sale să-i trimită bani. Era deja căsătorit pentru a 2-a oară, de data această cu o stenografă care l-a ajutat să livreze la timp ”Jucătorul”. Între timp, scria și la una din cele mai bune lucrări, ”Crimă și Pedeapsă”, călătorea prin Europa împreună cu soția sa, pentru a evita creditorii, iar în perioada asta vizitează singur diverse cazinouri în încercarea sa de a câștiga destui bani pentru a se elibera de datorii și a se putea reîntoarce în Rusia.
În aprilie 1871, de la Weisbaden, Dostoievski îi scrie din nou soției sale, mărturisindu-i că a pierdut din nou totul la ruletă și îi promite că e ultima dată. Era după o perioadă în care scriitorul a locuit în Europa 4 ani și avea scrise romanele ”Demonii” și ”Idiotul” și se pregătea să se reîntoarcă în patria mamă, dar nu a putut rezista unei noi tentații de a se “îmbogăți”.
Dostoievski moare în 1881. După unele surse, 40.000-50.000 de oameni ar fi fost prezenți la ceremonia de înmormântare, sau poate chiar 100.000.
CITEȘTE ȘI:
Mircia Giurgiu vrea amenzi pentru cei care lasă copiii la jocuri de noroc
O taxă de 40% pe retrageri la jocurile de noroc va reduce numărul de jucători
