De ce parteneriatul strategic cu China este doar o poveste

Ultimele săptămâni au adus o adevărată efervescență intelectuală și mediatică pe tema unui parteneriat strategic cu China. Premierul chinez a venit la București și a adus câteva daruri românilor: un miliard de vorbe frumoase, câteva tone de promisiuni, îmbrățișări, felicitări și cam atât. Nimic concret. Însă acestea au fost suficiente pentru a declanșa o adevărată beție a iluziilor pe care le flutură politicienii români. În paranteză fie spus, acest text este scris de un om care admiră China, care crede că o prietenie profundă între poporul chinez și cel român este un lucru benefic, dar care crede că declarațiile de amiciție trebuie urmate neaparat și de gesturi concrete.

În realitate, însă, în ultimii ani, marile investiții chineze au rămas la stadiul de povești, spre deosebire de marile investiții europene și americane, care au adus sute de miliarde de euro și care au creat sute de mii de locuri de muncă. Până acum, vizitele delegațiilor economice chineze în România ori cele ale delegațiilor române în China au fost mai mult niște excursii drăguțe.

Să luăm câteva exemple. Chinezii au promis că vor investi în preluarea combinatului de hârtie și celuloză. Nu s-a întâmplat nimic.

Chinezii s-au arătat interesați de a investi în construirea hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești. Discuțiile au început încă în perioada în care Emil Boc era premierul României. Însă, în realitate, nu au investit nici un cent.

Tot chinezii erau prezentați drept mari constructori de autostrăzi, capabili să rezolve rapid problema infrastructurii rutiere din România. Discuțiile pe această temă au început în anul 2009. Nu au construit până acum nici un centimetru de autostradă.

Prietenii de la Răsărit erau prezentați drept acei investitori providențiali care urmau să cumpere de la ruși activele Mechel Câmpia Turzii și să salveze câteva sute, poate chiar câteva mii de locuri de muncă, din acest oraș. Bineînțeles, nu s-a întâmplat nimic.

La Jucu, compania BYD urma să construiască o fabrică. Investitorii chinezi au fost prezentați într-o conferință de presă. Nu au investit nici măcar într-un centimetru cub de beton.

Este adevărat, există și unele investiții chinezești în România, precum fabrica de tractoare de la Zărnești. Însă această investiție este minusculă, dacă o comparăm cu investițiile realizate de francezi pe platforma Dacia – Renault de la Mioveni, cu cele făcute de americani în Uzinele Ford din Craiova și chiar cu cele realizate de italienii de la Maschio Gaspardo în județul Arad.

În aceste condiții, este halucinant cum unii dintre politicienii români din actuala coaliție aflată la Putere se sumețesc atunci când diplomații americani ori cei vest-europeni le atrag atenția că trebuie să respecte statul de drept ori independența Justiției. Este halucinant cum Gyorgy Frunda, consilierul premierului, le spune americanilor că noi nu suntem o colonie. Nu suntem, este adevărat, însă putem să comparăm între ele două foste colonii. Hawaii a fost colonia SUA, iar Coreea de Nord, de-a lungul deceniilor care au urmat celui de-al doilea război mondial, a fost de facto o colonie a Chinei. Voi unde ați vrea să trăiți, în colonia americană sau în cea chineză?

Related posts

Leave a Comment