Câteva motive să fii adeptul non-pragmatismului estic

În Europa democratică gustul “paradelor” a apus, pentru că democraţia şi libertatea popoarelor nu se cuantifică în mărşăluiri de soldaţi, în afişarea ultimelor răcnete de tehnică militară, în capacitatea potenţialului militar.Şi nici în portretele lui Lenin şi Stalin afişate ca mari planificatori ai revoluţiei sovieto-ruseşti planetare. Respirăm aer candid al libertăţii!
În schimb, la Chişinău e ciorovăială, liderii de guvernământ îşi dau replici dacă e normal ca Republica Moldova să-şi trimită câţiva soldăţei să încânte vechea metropolă că spiritul de nezdruncinat al popoarelor sovietice a rămas unitar. Cei care pledează pentru o participare ostăşească a Republicii Moldova la Moscova sunt de părere că s-ar da dovadă de pragmatism. Dar, oare, cum se manifesta pragmatismul la basarabeni?
Eu unul înţeleg, dacă am fost ocupaţi de sovietici şi sfidăm “triumful” forţelor cotropitoare e un gest firesc şi o consecvenţă în acţiuni, să nu ne umilim şi astăzi. “Contemporanii” mei de la Chisinau sugerează că a fi pragmatic la Chişinău înseamnă să ai ochii despicaţi în mai multe părţi şi să nu priveşti clar într-o singură direcţie. După mine, ăsta nu e pragmatism, ci mai degrabă laşitate şi un interes conjunctural, pe care l-am întâlnit de nenumărate ori. Şi apoi de ce ar trebui să aprobe, cei de la Chişinău, că a existat o armată “eliberatoare”, cand de fapt a 9 mai 1945 a însemnat de facto o ocupaţie sovietică, care se răsfrânge şi azi asupra teritoriilor româneşti, la est de Nistru. Ocupaţie care a ciopârţit România, dar şi Basarabia, prin unele teritorii ale Ucrainei de azi: Bucovina şi sudul Basarabiei.
Ni e sugerează N direcţii necunoscute şi deja răuflate, diferite motive care nu pot apropia plenar Republica Moldova de România. Bine, să admitem că toate cele enumerate mai sus sunt rezolvate, se vor găsi alte motive şi argumente pe care unii de la Chişinău le vor invoca. Sunt obişnuit că aceseta sunt prafuri halogene, care vor să ne inoculze în ochi”verzii crocodili” şi hăbăuceala. Chişinăul s-a obişnuit să alerge şi la Tanda şi să se pupe cu Manda, după care să îi spună cât îi e de greu lui Mama.
Şi nu întâmplător recentele declaraţii ale fostului şef al diplomaţiei româneşti Adrian Cioroianu au fost întoarse pe toate feţele. Declaraţia a fost mediatizată excesiv şi de presa rusă. Un redactor-comentator de la PublikaTV, post asociat al Realităţii TV de la noi, tot a lui Sorin Ovidiu Vântu, reclamă că declaraţiile lui Adrian Cioroianu sunt “antistatale” şi îi sugerează României să cedez Transilvania statuui ungar, în caz dacă Republica Moldova ar decupla Transnistria. E o chestiune de profesionalism analitic, nu?! Antistatale erau considerate şi poziţiile autorităţilor comuniste care explicau că deţinerea dublei cetăţenii, română şi moldovenească, atentează asupra statalităţii. În anul 2008 majoritatea comunistă a adoptat şi o lege, iar scopul acesteia era să asigure “loialitatea” deputaţilor faţă de statul moldovean. Numai că astăzi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat o poziţie care nu convine stataliştilor moldoveni, celora învăţaţi să aibă un exces de zel într-o lume aspirantă spre deschidere către valorile umane şi nu spre închistare. “Faptul că deputaţii moldoveni cu dublă cetăţenie pot opta să susţină un proiect politic pe care unii îl consideră incompatibil cu principiile actuale ale statului moldovean nu înseamnă că încalcă regulile democratice”, ne spune CEDO. În acelaşi îndemn se înscriu şi declaraţiile lui Adrian Cioroianu, care a expus o opinie bine argumentată şi a lansat nişte observaţii asupra posibilităţilor şi oportunităţilor Chişinăului. Opinie care a fost luată în colimator de unii şi tratată ca un îndemn prestabilit. Toţi recunosc că Republica Moldova pentru ca să îşi accelereze cu succes direcţia spre Uniunea Europeană ar fi bine să lase subiectul transnistrean în gestiunea unui actor credibil pe plan internaţional, să decupleze temorar Transnistria. Un astfel de actor ar fi Uniunea Europeană asistată de Alianţa Nord Atlantică.
Aceasta e opinia mea şi fac ce vreau cu ea!

Related posts

Leave a Comment