Propaganda din primul război mondial a prezentat o viziune extrem partizană a luptei. Regulile de cenzură au impus restricții stricte asupra jurnaliștilor și reportajelor din prima linie, un proces care continuă să afecteze înregistrarea istorică. Propagandiștii au folosit o varietate de motive si fundamente ideologice, cum ar fi propaganda atrocităților, propaganda dedicată nationalismului și patriotismului și propaganda concentrată pe femei.
Era de așteptat ca mass-media să ia parte la răspândirea propagandelor în timpul Primului Război Mondial. Când Wilhelm al II-lea a declarat stare de război în Germania, pe 31 iulie, comandanții corpului de armată au preluat controlul administrației, inclusiv implementarea unei politici de cenzură a presei, care a fost realizată sub Walter Nicolai.
Reglementările de cenzură au fost puse în aplicare la Berlin, cu Biroul de presă de război controlat în totalitate de Înaltul Comandament al Armatei. Jurnaliştilor li s-a permis să raporteze de pe front numai dacă erau ofiţeri cu experienţă care au „recunoscut opinii patriotice”.
Rapoartele către presă au creat un grad ridicat de uniformitate în reportajele din timpul războiului. Contactul dintre jurnalişti şi trupele de luptă a fost interzis, iar jurnaliştii au vorbit doar cu ofiţerii şi comandanţii de rang înalt.
Ambele părți combatante au interzis inițial orice fotografiere sau filmare. Reprezentarea vizuală principală s-a bazat pe pictura de război, dar germanii au folosit știri foarte cenzurate. Francezii au preferat pictura în locul fotografiei, dar unele țări au folosit fotografii pentru a documenta consecințele daunelor cauzate de artilerie. Cu toate acestea, fotografiile scenelor de luptă au fost reconstituiri de necesitate.
SUA a fost lider în publicitatea comercială
Când a început Primul Război Mondial, Statele Unite au devenit lider în arta filmului și în nou-înființata publicitate comercială. Astfel de tehnologii nou descoperite au jucat un rol esențial în modelarea minții americanilor și în modificarea opiniei publice pentru sprijinirea războiului. Fiecare țară a folosit știri editate cu grijă pentru combinarea știrilor directe cu propaganda.
Afișele rusești de propagandă din Primul Război Mondial întruchipau în general inamicii în demoni, de exemplu Kaiser Wilhelm ca o figură a diavolului. Războiul era descris ca fiind „patriotic”, cu un afiș care spunea că războiul a fost al doilea „război patriotic” al Rusiei, primul a fost împotriva lui Napoleon.
Presa rusă care opera în Caucaz a raportat despre o „situație cu adevărat intolerabilă” în Anatolia încă dinainte de începerea oficială a ostilităților cu Imperiul Otoman.
Cel mai influent om din spatele propagandei Statelor Unite a fost președintele Woodrow Wilson. În celebra sa declarație din ianuarie 1918, el a subliniat „Cele Paisprezece Puncte” și a promis că Statele Unite vor lupta pentru a le apăra.
Pe lângă restabilirea libertății în Europa în țările care au fost suprimate de puterea Germaniei, cele paisprezece puncte ale lui Wilson au cerut transparență în ceea ce privește discutarea chestiunilor diplomatice, libera navigație a mărilor în perioadă de pace și război și condiții comerciale egale între toate națiunile.
Cele Paisprezece Puncte au devenit foarte populare în toată Europa și i-au motivat în special pe socialiștii germani. Acestea au servit drept model pentru pacea mondială care să fie folosită pentru negocierile de pace după război. Punctele lui Wilson au inspirat publicul din întreaga lume și au întărit considerabil credința că Marea Britanie, Franța și America se luptă pentru obiective nobile.
Filmul „Partea germană a războiului” a prezentat o altă perspectivă a războiului
Filmul din 1915 „Partea germană a războiului” a fost unul dintre singurele filme americane care a arătat perspectiva germană a războiului. La cinema, mulțimi de oamenii așteptau în cozi formate în jurul clădirilor; proiecțiile au fost primite cu atât de mult entuziasm încât potențialii cinefili au recurs la cumpărarea biletelor la suprapreț de la diverse persoane.
Propaganda a făcut posibilă intrarea americanilor în război, dar mulți propagandiști au mărturisit ulterior că au fabricat propaganda cu atrocități. Până în anii 1930, americanii deveniseră rezistenți la poveștile cu atrocitățile războiului.
Un studiu din 1940 al opiniei publice americane a stabilit că memoria colectivă a Primului Război Mondial a fost motivul principal pentru care propaganda aliată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a servit doar la intensificarea sentimentului anti-război în Statele Unite.
Propaganda era bazată pe patriotism
Patriotismul și naționalismul au fost două dintre cele mai importante teme ale propagandei. În 1914, armata britanică nu era formată doar din soldați profesioniști, ci și din voluntari și astfel guvernul s-a bazat foarte mult pe propagandă ca instrument de justificare a războiului în fața publicului.
Patriotismul a fost folosit pentru a promovarea recrutarii în forțele armate și pentru convingerea civililor că, dacă s-au alăturat, sacrificiile lor vor fi recompensate. Una dintre cele mai impresionabile imagini ale războiului a fost posterul „Țara ta are nevoie de tine”, un afiș distinctiv de recrutare al lui Lord Kitchener (similar cu posterul de mai târziu Uncle Sam al SUA) care arăta către publicul britanic pentru a-l convinge să se alăture războiului.
Un alt mesaj care a fost profund încorporat în sentimentul național este simbolismul religios al Sfântului Gheorghe, care a fost reprezentat cum ucidea un dragon care reprezenta forțele germane. Imaginile de patriotism entuziast păreau să încapsuleze tragedia populațiilor europene și imperiale. Astfel de imagini au evocat sentimente de patriotism și activism în rândul celor care au fost influențați.
Foto: Propagandă din Primul Război Mondial, harta Insulelor Britanice – 1914.
CITEȘTE ȘI:
