Eugenia este disciplina și practica discreditată care încearcă să îmbunătățească calitatea genetică a unei populații umane prin încurajarea reproducerii între cei considerați superiori și descurajând-o în rândul celor considerați inferiori.
Programele eugenice au folosit măsuri pozitive precum încurajarea reproducerii în rândul celor „apți” și măsuri negative precum interzicerea căsătoriei și sterilizările forțate. Eugenia pozitivă a promovat reproducerea de către cei sănătoși și de succes, în timp ce eugenia negativă a căutat să prevină reproducerea de către cei văzuți ca indezirabili. Ambele forme ar putea fi coercitive, cum a fost cazul în Germania nazistă.
Plutarh a scris că în Sparta, sugarii slabi au fost uciși după inspecția celor bătrâni, deși nicio dovadă contemporană nu a susținut acest lucru. Platon a susținut creșterea selectivă controlată de stat. Tacitus a scris că triburile germanice i-au ucis pe cei considerați lași, dar istoricii moderni pun la îndoială acuratețea lui.
Francis Galton a inventat termenul „eugenism” în 1883, bazându-se pe ideile lui Darwin, dar concentrându-se pe trăsăturile ereditare. Astfel, eugenia a devenit un domeniu academic, societățile din Marea Britanie și SUA promovând-o prin campanii publice și sprijin religios. Au fost organizate conferințe internaționale și, la începutul anilor 1900, politicile eugenice, precum sterilizarea, s-au răspândit în SUA, Europa și alte țări.
Frederick Osborn a încadrat eugenia ca o filozofie socială care promovează reproducerea printre „potriviți” și o limitează printre cei „nepotriviți”. Eugenia a fost organizată la nivel global, susținută de instituții de cercetare și a avut adesea obiective rasiste, cum ar fi crearea unei rase „pure”. Susținută de personalități precum Winston Churchill, a atins apogeul la începutul secolului al XX-lea, ducând la politici precum sterilizarea și segregarea rasială. Progresele în editarea genomului au dat naștere mai târziu la „noua eugenie”, concentrată mai mult pe alegerea individuală.
Cine au fost primii critici ai eugenismului
Printre primii critici ai eugenismului au fost Lester Frank Ward, G.K. Chesterton, Halliday Sutherland și Franz Boas, care au contestat influența în creștere. Biologi precum Lancelot Hogben s-au opus, în timp ce alții precum J.B.S. Haldane și R.A. Fisher, deși susțineau eugenia, se îndoiau de eficacitatea sterilizării. Biserica Catolică s-a opus cu fermitate sterilizării eugenice, influențând rezistența în țări precum Polonia și Cehoslovacia, unde măsurile propuse au eșuat în mare parte din cauza poziției Bisericii.
Feminismul eugenic, un termen inventat de Caleb Saleeby, a descris o componentă a mișcării pentru votul femeilor din Marea Britanie, SUA și Canada, care a susținut politicile eugenice. Promotorii mișcării au considerat că drepturile mai multe pentru femei ar putea ajuta la prevenirea declinului rasial.
Deși încadrată ca o îmbunătățirea geneticii, eugenia americană a urmărit în principal să păstreze grupurile sociale dominante. A vizat persoanele sărace, cu dizabilități, bolnave mintal și comunitățile de culoare (în special femeile afro-americane, asiatice-americane și native americane) și acum este văzută pe scară largă ca având rădăcini în rasism și frici sociale, mai degrabă decât o adevărata știință.
În anii 1930, eugenismul și-a pierdut credibilitatea, deoarece Germania nazistă, influențată de Ernst Rudin și Adolf Hitler, l-au folosit pentru a justifica sterilizarea, segregarea și uciderea în masă a unor grupuri pe care le considerau „nepotrivite”, culminând cu campania Aktion T4 care a deschis calea Holocaustului.
Legile eugenice au fost abandonate după sfârșitul celui de-al doilea război mondial
Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, legile eugeniei au fost în mare parte abandonate din cauza asocierii lor cu crimele naziste. Personalități precum H.G. Wells au denunțat sterilizarea, iar legile internaționale, inclusiv Convenția genocidului și Carta UE, au interzis practicile eugenice și măsurile de prevenire a nașterii împotriva anumitor grupuri.
Eugenia liberală, sau noua eugenie, pune accent pe alegerea părinților în detrimentul controlului statului, având ca scop sporirea bunăstării prin intervenții genetice informate. Critici precum Troy Duster și Tania Simoncelli au avertizat că ar putea duce la o eugenie condusă de consumator și la noi inegalități. Progresele precum editarea embrionilor au ridicat preocupări etice, experții avertizând că această practică rămâne nesigură și ar putea reînvia temerile împotriva eugenismului, ceea ce determină majoritatea țărilor să o interzică.
Karl Pearson, Ales Hrdlicka și John Maynard Keynes au legat eugenia de medicină, antropologie și sociologie. În 2006, Richard Dawkins a susținut că teama de abuzurile naziste a înăbușit discuțiile despre eugenism, menționând că este similar din punct de vedere biologic cu creșterea selectivă la animale, deși rămân preocupări etice.
Eugenia este acum văzută de unii ca o pseudoștiință folosită pentru a justifica agendele politice, nu ca o adevărata medicină. Primele provocări, cum ar fi descoperirea mutațiilor genetice de către Thomas Hunt Morgan, au subminat eugenia bazată pe moștenire. Oamenii de știință avertizează că selectarea trăsăturilor ar putea dăuna diversității genetice din cauza pleiotropiei și nu există un standard obiectiv pentru definirea trăsăturilor de dorit. Critici precum Edwin Black susțin că eugenia reflectă părtinirea culturală și rasismul științific.
Foto: Selecția copiilor spartani de Giuseppe Diotti (1840).
CITEȘTE ȘI:
