
De când e lumea sportului, fotbalul este ramura cea mai bine plătită. Gimnaştii şi gimnastele stau în cantonamente cu lunile, iar mâinile pline de vânătăi de la atâtea întreceri naţionale, europene, mondiale sau olimpice sunt răsplătite cu sume pe care unii fotbalişti le câştigă, pe lună, doar din reclame.Judo-ul şi alte sporturi „second hand” sunt trecute la „şi altele” când vine vorba de premieri. Probabil destul de greu de crezut, dar există şi în fotbal cam aceeaşi discrepanţă. Nu vorbim de jucătorii din România comparativ cu cei de la Real Madrid sau Inter Milano, două dintre puterile financiare ale Europei, ci de aşa zişii „fotbalişti” din aceeaşi ţară, cea a tuturor posibilităţilor. UTA Arad şi Universitatea Cluj reprezintă două dintre echipele de tradiţie ale României. De altfel, „Bătrâna Doamnă” deţine, încă, titlul de echipa din afara Bucureştiului cu cele mai multe titluri de campioană câştigate, şase. De asemenea, Universitatea Cluj a îmbrăcat o faţă nouă în acest sezon, odată cu venirea, ca principal finanţator, a lui Florian Walter, un om potent financiar, care a reuşit să creeze nişte condiţii de pregătire şi o situaţie financiară la care „şepcile roşii” nici nu visau în sezonul trecut. Pe de altă parte, în liga a III-a există o anumită formaţie, Sănătatea Cluj, patronată de un anume Aurelian Ghişa, deţinătorul unei firme de produse farmaceutice veterinare, la care este angajat aproape jumătate din lotul echipei. Din această cauză, mai niciodată nu se strâng toţi jucătorii la un antrenament. Pentru că un serviciu sigur, de opt ore, este mult mai important ca o „mişcare”, mai ales în perioadă de criză. Şi, ca „lanţul” să fie complet, mai există şi o competiţie, Cupa României, acolo unde „sănătoşii” îşi propun în fiecare an accederea în şaisprezecimile de finală, pentru a se lupta cu marile, pentru ei, echipe ale României. UTA şi Universitatea Cluj au fost puse la respect, prima acum doi ani, iar ultima acum două săptămâni, de o formaţie care nici măcar nu ştie unde îşi va disputa meciurile din campionat considerate pe teren propriu. Dinamo Bucureşti a fost ţinută în şah, aproximativ 40 de minute, de nişte jucători care se trezesc cu noaptea în cap pentru a încărca şi descărca marfa în şi din tirurile care trec pe la firma lui Ghişa. Aceeaşi jucători care nu depun memorii la diferite comisii pentru a-şi recupera restanţele de „nşpe mii de euro”, din simplul motiv că nu li se adună atâţia bani la un contract. Aceeaşi jucători care, după ce le-au scos fotbalul din cap lui Rareş Soporan sau Laurenţiu Buş nu au dat buzna în „Obsession”, ci s-au dus la casele lor, pentru că, a doua zi, marfa nu se deplasa singură prin depozit. Şi vorbim de aceeaşi jucători care nu câştigă, lunar, minim 2.000 de euro doar din prime, ci abia 1.600 de lei amărâţi pentru două victorii împotriva unor candidate la promovarea în prima ligă, „U” Cluj şi, mai nou, FCM Târgu Mureş. „Pe Hoca (n.r.-autorul golului din meciul cu FCM Târgu Mureş) l-am angajat la mine la firmă abia acum o lună”, a spus Ghişa, imediat după meciul de marţi. Într-adevăr, fotbalul e nedrept…