Societățile antice mediteraneene aveau o înțelegere dezvoltată a importanței fluxului de aer pentru sănătatea publică. Clădirile publice și orașele au fost proiectate astfel încât să minimizeze aerul stagnant, deoarece pandemiile au încurajat oamenii să regândească modul în care proiectau orașele și clădirile pentru a ajuta la limitarea răspândirii bolilor infecțioase.
Autorul roman, arhitectul și inginerul civil, Marcus Vitruvius Pollio, cunoscut sub numele de Vitruvius, a descris importanța fluxului de aer în lucrarea sa Despre arhitectură. El sfătuiește ca orașele să fie construite într-un punct înalt, temperat și nu se află lângă o mlaștină.
Vitruvius scria că o briză de dimineață ar putea muta aerul umed și țânțarii din mlaștină într-un oraș, ceea ce ar putea să provoace, la rândul său, în termeni moderni, boli infecțioase.
Aceleași principii s-au aplicat și construcției teatrelor. Vitruvius descrie modul în care lipsa fluxului de aer poate să fie o problemă în astfel de spații închise și modul în care expunerea prelungită la aer cald și stagnant poate provoca boli. „Când soarele strălucește din plin pe partea rotunjită a acestuia, aerul, fiind închis în incinta curbată și incapabil să circule, rămâne acolo și se încălzește; arde, se usucă și afectează fluidele corpului uman.”
Hipocrate a scris printre cele mai faimoase texte medicale ale lumii antice
Poate că cel mai faimos și mai influent set de idei medicale antice se găsește într-o colecție de texte grecești cunoscută sub numele de Corpus Hipocratic, numită după „părintele” din secolul al V-lea î.e.n. al medicinei occidentale, Hippocrate. Modul în care textele hipocratice ajung la concluzii nu este întotdeauna corect din punct de vedere modern, Dar asta nu înseamnă că toate sunt greșite.
Unul dintre texte, numit Aere Ape Locuri, prezintă o analiză detaliată a fluxului de aer și a umidității și influența acestora asupra bolilor infecțioase în vârfurile sezoniere. După cum explică textul, un medic din secolul al V-lea î.e.n., care preia un post într-un oraș nou, s-ar familiariza, în primul rând cu geografia și vremea locală, precum și cu bolile endemice tipice.
„Odată cu trecerea timpului și a anului, el va putea spune ce boli epidemice vor ataca orașul fie vara, fie iarna, precum și cele specifice individului care pot apărea prin schimbarea modului de viață.”
Epidemiile hipocratice este un manual medical antic grecesc care examinează consecințele condițiilor climatice asupra răspândirii bolilor infecțioase. Chiar de la început, autorul descrie o boală care seamănă cu oreionul modern, care a apărut în circumstanțe climatice specifice. După cum știm astăzi, o incidență mai mare a oreionului este asociată cu condițiile meteorologice.
Deși este evident faptul că medicinei antice îi lipseau o mulțime de teorii cu privire la natura contagiunilor (până la urmă, bacteriile și virușii nu au fost descoperite), modul în care orașele și clădirile publice au fost planificate ținând cont de sănătatea publică a fost surprinzător de avansat iar medicii și-au văzut pacienții într-un context mai larg, care a luat în considerare clima.
Bolile infecțioase erau răspândite prin băile și latrinele publice
Deși existau canalizări, latrine publice, băi și alte infrastructuri de salubritate, bolile tot mai puteau fi răspândite. Majoritatea locuințelor nu erau conectate la canalizare sau canalizarea stradală. Unele blocuri de apartamente (insulae) aveau o latrină și o fântână la parter. Acest lucru nu i-a împiedicat pe locuitorii de la etajele superioare să-și arunce deșeurile în stradă. În condițiile în care nu exista un serviciu de curățenie stradală în Roma, cartierele erau afectate de boli.
Băile simbolizau „marea igienă a Romei”, iar medicii prescriau de obicei pacienților lor o baie. În consecință, cei bolnavi și sănătoși se îmbăiau uneori împreună în băile publice. Bolnavii preferau în general să viziteze băile în timpul după-amiezii sau nopții pentru a evita cetățenii sănătoși, dar băile nu erau curățate în mod constant, iar cei sănătoși care făceau baie a doua zi putea lua boala de la bolnavii care au făcut baie în ziua precedentă.
Foto: Pictură a Romei de pe muntele Mario, în sud-est, Giovanni Paolo Pannini (1749).
CITEȘTE ȘI:
Pagina de istorie: Tetrarhia care a împărțit Imperiul Roman în patru regiuni de guvernare
[…] Ce știau romanii despre răspândirea bolilor […]