Categorie: Special

De Cornel Jurju, istoric, Clubul Monarhiștilor ClujeniPentru spumoasa Românie post decembristă, Siliviu Prigoană este indiscutabil un personaj emblematic. Ca pentru oricare român de succes, proverbiala inteligenţă nativă carpato-danubiano-pontică i-a fost un atu. Unul imbatabil câtă vreme, în cazul lui Prigoană, s-a combinat cu o personalitate „omnipotentă”. Omul ăsta a făcut un munte de bani din ceea ce restul românilor, mai puţin nativi, aruncă la pubelă. Probabil, fermecat de magia „sticlei” şi-a pus în cap să se facă om de televiziune. Zis şi făcut: televiziunile marca Prigoană au apărut precum ciupercile după ploaie. După toate acestea ce mai putea însemna capriciul de a se face om politic? Un fleac!

Papa Francisc a ales să călătorească în lume cu paşaport argentinian, a cărui reînnoire a cerut-o autorităţilor argentiniene, a afirmat luni ministrul argentinian de Interne, conform Mediafax.

De Alin Tișe, senator PDLProiectul de revizuire a fost declarat, în parte sau în totalitate, neconstituțional de către CCR. Președintele Senatului, Crin Antonescu, împreună cu întreaga comisie au încălcat suveranitatea poporului și statul de drept. Se impune demisia de urgență a acestora. Au compromis definitiv credibilitatea Parlamentului în fața românilor.

În ultimul secol, adoptarea unor noi Constituţii ale României au stârnit vii controverse. Dacă în privinţa Constituţiilor din 1923 sau 1938, opoziţia s-a manifestat inclusiv prin acţiunile unor lideri politici din ţară, în privinţa Constituţiilor comuniste cei care s-au opus noilor legi fundamentale au fost liderii exilului românesc, pentru că eventualii opozanţi erau în închisorile bolşevice. Controversele au devenit şi mai vii după căderea comunismului, când Constituţiile lui Iorgovan şi Cozmâncă au fost adoptate fără nici un fel de legitimitate, pentru că românii nu au fost consultaţi în privinţa unor teme fundamentale, precum cea a formei de guvernământ.

De Adrian Gurzău, deputat PMPAutoritatea de Supraveghere Financiară este în contradicție cu propria definiție legală, deoarece nu este independentă, autonomă și autofinanțată, atât timp cât depinde de contribuția a milioane de români la salariile propriilor angajați care au fost puși în funcții pe criterii politice, nu pe competențe. Mai mult, spre deosebire de Banca Națională, al cărei model de organizare încearcă să îl preia, ASF nu întreprinde nici măcar o singură operațiune comercială care să-i aducă venituri, ea trăind exclusiv din sumele obținute prin taxarea unor afaceri private.

De Adrian Gurzău, deputat PMPCurtea Constituțională a României, în unanimitate, a ajuns la concluzia că în “marțea neagră” “s-a distrus încrederea cetățeanului în stat, s-au încălcat statul de drept și democrația, nu s-au respectat tratatele internaționale anticorupție semnate de România”. Toate acestea sunt elemente constitutive ale unei tentative de lovitură de stat. Iar în Codul Penal, inclusiv cel nou, tentativa se pedepsește exact ca și fapta. România este, mă rog, era cu mult mai mult în vara anului 2012 decât azi, o democrație. Prin toate acțiunile intreprinse de către liderii Uniunii Social Liberale în vara anului 2012, aceștia au încercat să demoleze, să acapareze și să-și subordoneze instituții sau departamente ale statului de drept. Cu unele le-a reușit figura: au reușit să-și însușească președinția celor două Camere ale Parlamentului, au ocupat instituția Avocatului Poporului și și-au subordonat-o definitiv, au fugit cu Monitorul Oficial sub braț – și de atunci îl folosesc ca pe un registru de casă al propriilor banditisme.