“Neînţelegerea”, însă a fost aplanată, iar ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a apreciat că discuţia în jurul bugetului asigurărilor sociale de stat i-a arătat cât de sensibil este acest subiect, întrucât, într-o comisie de un profesionalism care nu poate fi negat, a fost văzut riscul pe care o majoarare a pensiilor l-ar avea pentru parametrii macroeconomici şi pentru echilibrele necesare Românei.
“Este evident că pensionarii români trăiesc rău şi membrii Parlamentului şi-au exprimat intenţia ca soluţii ca pensionarii să primească o pensie mai mare să fie găsite. Pentru mine este o obligaţie să încerc să găsesc soluţii de acest fel, dar deocamdată echilibrele macroeconomice sunt mai importante. Am avut o creştere importantă de pensii în ultimii ani şi acum trebuie să ne echilibrăm la un nivel sustenabil”, a conchis Vlădescu.
Aşadar, după “o creştere importantă de pensii în ultimii ani”, este normal ca şi alte sectoare să cunoască, la rândul lor, o dezvoltare similară, pentru a se ajunge, potrivit preşedintelui Băsescu, la acel “trai extraordinar de bun, în următorii 15 – 20 de ani”.
Acest deziderat nu este imposibil de a fi atins, chiar dacă bugetul nu poate fi “suplimentat”. În condiţiile de austeritate ale anului acesta, un buget de criză poate fi îndestulător, dacă se împarte la mai puţini “consumatori”. Şi nu e vlorba de a fi împărţit între ministere “comitete şi comiţii” – precum ar zice nenea Iancu – ci de pensionari şi şomeri. Dacă pensiile şi ajutoarele de şomaj vor rămâne la acelaşi nivel în timp ce viaţa în România va fi din ce în ce mai scumpă, există posibilitatea dezvoltării sustenabile a unui sector de activitate care va fi în măsură a aduce, în final, “traiul cel bun”, intr-o perioadă relativ scurtă, prin reducerea numărului de “consumatori” care “căpuşează” bugetul asigurărilor sociale şi ameninţă “parametrii macroeconomici şi echilibrele necesare Românei”.
