Comunitățile evreiești din întreaga lume au început ieri seară sărbătorirea Paștelui. Spre deosebire de Paștele creștin, această sărbătoare marchează comemorarea eliberării evreilor din robia egipteană. Sărbătoarea se va încheia în seara de 9 aprilie.
Paștele evreiesc a început cu masa de Seder. Este vorba de un moment în care se reunesc familiile pentru a-și reaminti de momentul când Dumnezeu, prin Moise, a pus capăt robiei poporului Său.
După calendarul evreiesc, ieri a fost cea de-a 15-a zi a lunii Nissan din anul 5786. La masa de Seder nu sunt servite niciodată alimente dospite, în amintirea fugii din Egipt, atunci când fiii lui Israel au trebuit să plece în grabă. Comemorarea nu se referă doar la începutul libertății, ci și la cei 40 de ani în care evreii, conduși de Moise, au rătăcit în deșert înainte de a lua în stăpânire Țara Făgăduinței.
De aceea, la masa e Seder, pâinea nedospită amintește de momentul plecării din Egipt, însoțită de ierburi amare, care amintesc de nefericirea din perioada sclaviei, o pastă dulce din mere, nuci, scorțișoară și vin, care amintește de mortarul pe care sclavii evrei erau nevoiți să îl frământe în Egipt, verdeață înmuiată în apă sărată, care amintește de triumful vieții și de lacrimile vărsate în robie, os fript de miel, care amintește de sacrificiile rituale din Templul din Ierusalim, și ouă fierte, colorate cu foi de ceapă, care spun povestea vieții, continuității și reînnoirii.
Există și patru pahare de vin, care simbolizează cele patru expresii biblice ale eliberării rostite de Dumnezeu în cartea Exodului. Un pahar de vin este rezervat pentru profetul Ilie.
În multe case, la masă este așezat un scaun gol, ca simbol al așteptării lui Mesia. Ușile multor case rămân deschise ca semn al încrederii, ospitalității și speranței.
Spre deosebire de calendarul gregorian, care urmărește exclusiv mișcarea Pământului în jurul Soarelui, calendarul evreiesc (Luach) reprezintă un sistem matematic și astronomic de o complexitate rară. Acesta armonizează ciclurile lunare cu cele solare, astfel că este nu doar un instrument de măsurare a timpului, ci o coloană vertebrală a identității, tradiției și spiritualității iudaice de mii de ani.
Această structură ingenioasă asigură faptul că sărbătorile biblice cad întotdeauna în aceleași anotimpuri și păstrează legătura ancestrală dintre ritmurile naturii și cele ale credinței. În 2026, acest calendar continuă să guverneze viața comunităților din întreaga lume, de la stabilirea sărbătorilor de Paște (Pesah) până la marcarea momentelor de introspecție de Anul Nou (Rosh Hashanah).
Arhitectura timpului: ciclul Metonic și luna bisectă
Cea mai mare provocare a unui calendar lunar este decalajul față de anul solar. Un an lunar are aproximativ 354 de zile, cu 11 zile mai puțin decât cel solar. Fără o ajustare precisă, sărbătoarea recoltei ar ajunge, în câteva decenii, să fie celebrată în mijlocul iernii.
Pentru a corecta această derivă, calendarul evreiesc folosește „ciclu Metonic” de 19 ani. În cadrul acestui ciclu, șapte ani sunt bisecți, adăugându-se o întreagă lună suplimentară, numită Adar II.
| Tip de an | Număr de luni | Durată aproximativă | Frecvență în ciclul de 19 ani |
| An obișnuit | 12 luni | 353 – 355 zile | 12 ani |
| An bisect (Shana Me’uberet) | 13 luni | 383 – 385 zile | 7 ani |
Structura lunilor și semnificația lor agricolă
Fiecare lună evreiască începe cu „Luna Nouă” (Rosh Chodesh). Denumirile lunilor, așa cum le cunoaștem astăzi, au fost adoptate în timpul exilului babilonian, însă semnificația lor a rămas profund legată de pământul Israelului.
| Lună | Perioadă gregoriană (aprox.) | Eveniment major |
| Nisan | Martie – Aprilie | Pesah (Ieșirea din Egipt) – Sărbătoarea Primăverii. |
| Tishrei | Septembrie – Octombrie | Rosh Hashanah (Anul Nou), Yom Kippur, Sukkot. |
| Kislev | Noiembrie – Decembrie | Hanuka (Sărbătoarea Luminilor). |
| Adar | Februarie – Martie | Purim. În anii bisecți, se dublează (Adar I și II). |
Numărătoarea anilor: de la Creație la prezent
În timp ce calendarul gregorian numără anii de la nașterea lui Iisus Hristos, calendarul evreiesc calculează timpul de la momentul biblic al Creației Lumii (Anno Mundi). Astfel, în septembrie 2025 (la data de 1 Tishrei), lumea evreiască a intrat în anul 5786.
Referitor la complexitatea și precizia acestui sistem, rabinul Rafael Shaffer, Prim-rabinul Comunităților Evreiești din România, a declarat pentru Radio România Cultural:
„Calendarul evreiesc nu este doar o înșiruire de cifre, ci o hartă a sfințeniei. El ne învață că timpul nu este o resursă care se consumă, ci un vas care trebuie umplut cu sens. Fiecare lună și fiecare sărbătoare are o energie specifică, iar respectarea acestui ritm ne menține conectați la rădăcinile noastre și la ordinea divină a universului.”
Ziua evreiască: de la apus la apus
O altă particularitate fundamentală este definirea zilei. Conform Genezei („A fost seară și a fost dimineață: ziua întâi”), ziua evreiască începe la apusul soarelui și se termină la apusul următor. Această regulă determină momentul exact al începerii Șabatului (ziua de odihnă) și a tuturor sărbătorilor religioase.
SportinCluj.ro: Alex Chipciu revine pe teren în meciul cu Rapid București
