Clujeanca Csilla Hegedus a devenit comandor al unuia dintre cele mai importante ordine de stat din Ungaria. Este vorba de Ordinul Maghiar de Merit, cel de-al patrulea ordin ca importanță din sistemul de decorații publice din Ungaria. Decorația și brevetul i-au fost înmânate de vicepremierul maghiar, Zsolt Semjen.
Csilla Hegedus a fost, astfel, recompensată pentru munca sa depusă pentru păstrarea patrimoniului istoric al Transilvaniei. Ea s-a implicat în salvarea și restaurarea Castelului Banffy din Bonțida, în calitate de președinte al fundației Transylvania Trust. Csilla Hegedus este membră a UDMR și a deținut și deține și funcții publice importante. Ea a fost viceprim-ministru în Guvernul României, ministru al Culturii, secretar de stat și consilier de stat, iar în prezent este director adjunct al Agenției de Dezvoltare Regională de Nord-Vest.
Csilla Hegedus s-a remarcat mai ales în activitatea sa de președinte al fundației Transylvania Trust. Această fundație se ocupă de restaurarea unuia dintre cele mai frumoase edificii istorice din Transilvania. Este vorba de castelul Banffy din Bonțida.
Domeniul Bonțida a fost dăruit familiei Banffy în 1387 de către Regele Ungariei și Croației, Sigismund de Luxemburg, cel care avea să devină Împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. Inițial, în Bonțida a fost ridicată o reședință nobiliară renascentistă, apoi au fost adăugate clădiri baroce și elemente neogotice și romantice. Unul dintre cei mai importați proprietari ai castelului a fost comitele de Cluj și de Dăbâca, Dionisie Banffy al II-lea, cumnatul Principelui Transilvaniei, Mihail Apafi I. Fiul său, Gheorghe Banffy al II-lea, avea să devină guvernator al Transilvaniei. El a mutat capitala principatului de la Sibiu la Cluj și a construit Palatul Banffy din Piața Unirii, azi sediul Muzeului de Artă.
În 1858, castelul din Bonțida i-a fost vândut de către Jozef Banffy vărului său, comitele Albei de Jos, Miklos Banffy, bunicul poetului și omului politic Miklos Banffy, ultimul proprietar al castelului înainte de confiscarea sa de către comuniști. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Wehrmachtul a transformat castelul în spital pentru răniți. În anul 1944, în timpul cele mai recente invazii rusești în Transilvania, germanii au dat foc castelului.
În anul 1950, într-o aripă a castelului care supraviețuise distrugerilor, a fost înființată Cooperativa Agricolă de Producție Bonțida. În anul 1963, în castel a fost turnat filmul ”Pădurea spânzuraților”, în regia lui Liviu Ciulei. Pentru că autoritățile comuniste au refuzat să aloce bani pentru efecte speciale, în timpul filmărilor, castelul a fost incendiat din nou. Sătenii din Bonțida au folosit vechi cărămizi ale castelului pe post de materiale de construcție.
După căderea comunismului, la un deceniu distanță, în 1999, castelul Banffy din Bonțida a fost inclus de World Monuments Watch, pe lista celor 100 de monumente istorice aflate în pericol de dispariție. Sub presiune internațională, autoritățile au acceptat să sprijine restaurarea monumentului, derulată de fundația Transylvania Trust.
În anul 2001, fundația condusă de Csilla Hegedus a lansat un program de specializare destinat celor care vor să se specializeze în restaurarea patrimoniului construit. În anul 2005, a luat naștere și un centru de specialitate, care asigură continuitatea acestui program. Participanții învață cum să cioplească piatra, cum să prelucreze lemnul sau cum să producă țigle, cărămidă sau sticlă cu tehnici vechi de sute de ani.
În anul 2005, Uniunea Europeană a acordat acestui centru prestigiosul premiu Europa Nostra, iar în anul 2007, Majestatea Sa Margareta a României a acceptat să patroneze acest centru. Castelul din Bonțida a fost vizitat și de Majestatea Sa Regele Charles al III-lea al Marii Britanii, care a acordat fundației transilvănene inclusiv sprijin financiar.
În anul 2008, contesa Katalin Banffy a semnat un acord prin care concesionează acest castel, pentru 49 de ani, fundației Transylvania Trust.
Originile și ascensiunea unei dinastii transilvănene
Familia Bánffy de Losoncz își are rădăcinile în clanul Tomaj, o veche spiță nobiliară care a primit domenii vaste în Transilvania încă din secolul al XIII-lea. De-a lungul Evului Mediu, influența lor a crescut constant, iar membrii familiei au ocupat funcții administrative și militare de prim rang în Regatul Ungariei și, ulterior, în Principatul Transilvaniei.
-
Guvernatori și politicieni: Familia a dat Transilvaniei mai mulți guvernatori. Cel mai cunoscut a gost György Bánffy (1644–1708), sub a cărui administrare a fost instaurată stăpânirea austriacă în regiune.
-
Palatul Bánffy din Cluj: Simbol al puterii lor urbane, palatul baroc din centrul Clujului, construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către György Bánffy al II-lea, rămâne una dintre cele mai reprezentative clădiri de acest tip din sud-estul Europei.
Bonțida: „Versailles-ul Transilvaniei”
Domeniul de la Bonțida reprezintă nucleul simbolic al familiei. Castelul Bánffy, a cărui construcție a început în secolul al XVI-lea, a evoluat de la o reședință renascentistă la un ansamblu baroc grandios, înconjurat de parcuri după model francez.
-
Apogeul baroc: În secolul al XVIII-lea, castelul a fost transformat într-o reședință de lux și a devenit faimos pentru curtea sa de onoare decorată cu statui și pentru viața socială efervescentă care aduna aici elita europeană.
-
Declinul și renașterea: După distrugerile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și degradarea din perioada comunistă, castelul trece printr-un amplu proces de restaurare coordonat de Fundația Transylvania Trust. Astăzi, acesta este cunoscut la nivel internațional nu doar pentru arhitectura sa, ci și ca loc de desfășurare pentru evenimente majore, precum festivalul Electric Castle.
Miklós Bánffy: ultimul mare polimat al familiei
În secolul XX, figura centrală a familiei a fost contele Miklós Bánffy (1873–1950). Personalitate complexă, acesta a fost politician (ministru de externe al Ungariei), grafician, scenograf și un scriitor de renume mondial.
Lucrarea sa monumentală, Trilogia Transilvană (Scris pe perete, Cei numărați, Deveniți neînsemnați), oferă o frescă detaliată a declinului aristocrației maghiare înainte de Primul Război Mondial. Prin scrierile sale, Miklós Bánffy a reușit să conserve spiritul unei lumi care urma să dispară sub presiunea marilor schimbări geopolitice și a transformat memoria familiei sale într-un bun cultural universal.
Moștenirea Bánffy în contemporaneitate
După 1989, urmașii familiei au revendicat și obținut o parte din proprietățile istorice, însă marea provocare rămâne conservarea acestora. Moștenirea Bánffy nu este doar una materială, ci reprezintă un model de mecenat care a susținut timp de secole teatrul, literatura și educația în Transilvania.
În prezent, numele Bánffy este sinonim cu eforturile de prezervare a patrimoniului. Programele de restaurare de la Bonțida au devenit exemple de bune practici la nivel european și demonstrează că istoria unei familii nobiliare poate fi reinvestită cu sens în folosul întregii comunități.
Pas important în consolidarea cooperării pentru integrarea migranților în comunitatea din Cluj
