O expoziție dedicată unei dintre cele mai importante opere ale literaturii grecești antice, «Odiseea», a fost inaugurată în mediul online, pe site-ul Muzeului Octavian Goga.
Alcătuită din 12.109 de versuri (împărțite în 24 de cânturi), opera descrie rătăcirile regelui după zece ani de război și alți zece ani de peripeții, în drumul său de reîntoarcere pe insula Itaca. Fundamentală pentru literatura occidentală datorită faptului că este o capodoperă a eposului antic, “Odiseea” lui Homer definește tehnici narative, prezentând arhetipuri universale și explorând teme eterne precum călătoria, identitatea și lupta omului cu destinul. Importanța operei rezidă atât în influența sa majoră asupra literaturii, filozofiei și culturii, cât și în explorarea complexității umane prin intermediul poveștii lui Ulise.
Întruchipând idealul uman al eroului și echilibrul între înțelepciune și forța fizică, Odiseu (personajul principal), regele Itacăi, fiul lui Laertes (după o altă versiune, al lui Sisif) și al Anticleei, a avut un rol important în războiul troian: vestit pentru mintea isteață, pentru prudență și elocvență, era trimis adeseori în solii, fiindu-i încredințate diverse însărcinări. Anume Odiseu fusese delegat la regele Lycomedes pentru a-l aduce pe Ahile, el îl însoțește pe Menelau când acesta pleacă s-o ceară pe Elena de la troieni, el mijlocește împăcarea lui Agamemnon cu Ahile, el o aduce pe Ifigenia la Aulis, el e trimis să-l caute pe Filoctet (împreună cu armele lui Hercule) și tot el pătrunde ca iscoadă în Troia, înțelegându-se pe ascuns cu Elena să-i trădeze pe troieni.
Având un simț compozițional remarcabil, vizibil în tehnica închegării subiectului în jurul evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele, autorul utilizează mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri, sistemul epic este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri, limbajul caracterizându-se printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei.
Pentru a crea o atmosferă încordată, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele retrospective și aspecte de perspectivă, cu povestiri și descrieri alternative.
Mai multe despre carte AICI.
