Toma de Aquino a fost un călugăr dominican, teolog și filosof italian din Aquino. Gânditor scolastic de renume și Doctor al Bisericii, el a devenit una dintre cele mai influente figuri din filozofia și teologia occidentală.
Toma de Aquino s-a născut în jurul anului 1225 în Roccasecca, Italia, într-o familie nobilă. Tatăl său, Landulf de Aquino, a fost cavaler în slujba împăratului Frederic al II-lea, iar mama sa, Teodora, era de origine nobilă napolitană. Inițial destinat unei cariere bisericești, Toma și-a început studiile la Monte Cassino și a studiat ulterior la Universitatea din Napoli, unde a descoperit operele lui Aristotel și a fost influențat de predicatorii dominicani.
La vârsta de 19 ani, el a ales să se alăture Ordinului Dominican, împotriva dorinței familiei sale. Frații săi l-au răpit și l-au închis timp de aproape un an pentru a-l face să se răzgândească, trimițându-i chiar și o prostituată să-l ispitească. Toma s-a opus și se pare că a avut o viziune divină care i-a confirmat jurământul de castitate. În cele din urmă, cu ajutorul secret al mamei sale, Toma a evadat și s-a reîntors la dominicani, continuându-și calea în viața religioasă.
În 1245, Toma de Aquino a început studiile la Paris, unde l-a întâlnit pe Albertus Magnus și l-a urmat la Koln în 1248. Deși era tăcut, Toma l-a impresionat pe Albertus, care i-a prezis succesul.
Activitatea academică și maturitatea teologică a lui Toma de Aquino
Toma a predat studenților și a scris comentarii la texte biblice înainte să se întoarcă la Paris în 1252 ca să urmeze un masterat în teologie. În această perioadă, a scris „De ente et essential” și un comentariu important la Sentințele lui Petru Lombard. Numit maestru regent în 1256, Toma a apărat ordinele medicante și a scris lucrări precum „Întrebări disputate despre adevăr” și „Summa contra Gentiles”. Între timp Toma s-a împrietenit cu Bonaventura și l-a sfătuit pe regele Ludovic al IX-lea.
În 1259, Toma a părăsit Parisul și a deținut funcții didactice și de conducere în Napoli, Orvieto și Roma. A compus texte liturgice pentru sărbătoarea Corpus Christi și a scris lucrări importante, inclusiv „Catena aurea” și „Summa Theologiae”, concepute pentru începătorii în teologie. În timp ce a predat la Roma, la Santa Sabina, Toma a format viitori cercetători și a continuat să scrie „De potentia”. Opera sa a pus bazele a ceea ce a devenit mai târziu Universitatea Pontificală Sfântul Toma de Aquino (Angelicum).
În 1268, Toma de Aquino a fost repartizat la Universitatea din Paris pentru a combate ascensiunea averroismului. Acolo a scris lucrări cheie precum „De unitate intellectus” și „De aeternitate mundi” pentru a apăra doctrina creștină împotriva concepțiilor aristotelice radicale. În ciuda contradicțiilor cu franciscani precum John Pecham, s-a angajat în dispute importante despre virtute și speranță.
În 1272, Toma a părăsit Parisul ca să înființa o școală dominicană la Napoli, unde a continuat să scrie și să predea. În 1273, după o profundă experiență mistică, el a încetat să mai scrie, declarând că lucrările sale sunt „ca niște paie” în comparație cu ceea ce văzuse.
Moartea, canonizarea și influența Sfântului Toma
Chemat la cel de-al Doilea Conciliu de la Lyon din 1274, Toma s-a îmbolnăvit pe parcursul călătoriei și a murit pe 7 martie 1274 la Abația Fossanova. Ultimele sale cuvinte au supus toate scrierile sale judecății Bisericii.
În 1277, episcopul Etienne Tempier a condamnat 219 propoziții, inclusiv 20 de la Aquinas, pentru că limitau omnipotența lui Dumnezeu, afectând astfel reputația lui Toma timp de mai multe decenii. În ciuda acestui fapt, teologia sa a câștigat prestigiu până în anii 1300. Dante l-a onorat în Divina Comedie, deși unele relatări au susținut în mod eronat că a fost otrăvit.
Toma a fost canonizat de Papa Ioan al XXII-lea în 1323. Moaștele sale au fost mutate la Biserica Iacobinilor din Toulouse, unde se află și astăzi. Ziua sa de prăznuire este sărbătorită pe 28 ianuarie. Astăzi, este un sfânt patron al educației catolice și o figură centrală în formarea preoțească.
Foto: Triumful Sfântului Toma de Aquino, cu sfinţi şi îngeri, Andrea di Bonaiuto, 1366. Frescă la Bazilica Santa Maria Novella.
CITEȘTE ȘI:
Indexul care conținea cărțile interzise de Biserica Catolică
