Şi ministrul justiţiei moldovean Alexandru Tănase este familiarizat cu politica drepturilor omului în republică având în vedere că are o prodigioasă activitate în domeniul de advocacy pe care a realizat-o în calitate de coordonator de proiecte, inclusiv din biroul Fundaţiei Soros-Moldova. Şi totuşi regăsim Drepturile Omului în republica lui Molotov şi Ribbentrop atacate, ştirbite, încălcate. Nu este o noutate că ele nu au stat bine vreodată. Au fost cazuri când un director de ziar poate să bage la zdupp persoane nevinovate, să-şi fabrice o expertiză medico-legală, să ia şi bani de la pătimiţi dacă are frate avocat. Şi eşti ameninţat cu rafuiala fizică, cu probleme care se pot răsfrânge asupra familiei.
În Chişinău poate să treacă moartea pe lângă ureche şi chiar să-i spui „bună ziua”. Niciodată nu eşti în siguranţă, poţi să iai o sticlă în cap şi dacă apelezi la Comisariatul de Poliţie să rămâi cu gura căscată când ţi se spune că nu este o problemă dacă stai peste noapte ca să depui o plângere contra făptaşilor, că vezi tu nu e nimeni de gardă. Iar făptaşii să fie chiar poliţişti. E ciudat şi totuşi e o realitate. De aceea nu am nici cea mai mică îndoială că poliţiştii au maltratat în zilele noii revoluţii din 7 aprilie 2009. Şi poate printre maltrataţi au fost fraţii şi surorile lor. Dar dacă sistemul a comandat s-au resemnat. Pentru că actualmente sistemul pentru mulţi creditori ai săi reprezintă Dumnezeu.
Republica Moldova reprezintă o zonă zooster pentru Drepturile Omului.
