În România, cel mai răspândit model al corupţiei este acela în care reprezentanţi ai puterii politice ori judiciare interferează cu economia. Agenţii economici sunt dispuşi să furnizeze diferite avantaje politicienilor sau magistraţilor în schimbul unor decizii care să favorizeze afacerile celor care cumpără actori publici. Schema este una medievală, asemănătoare cu cea în care vasalul, aici reprezentat de agentul economic, promite „consilium et auxilium”, adică sfaturi şi ajutori, iar seniorul promite „defensio ef favor”, adică apărare şi favoruri. Relaţia dintre Bechtel şi politicienii români s-a încadrat perfect în această logică.Din punctul de vedere al sumelor cheltuite, ca să păstrăm terminologia medievală, negoţul dintre statul român şi Bechtel a reprezentat cea mai mare ţeapă primită de contribuabilul român. Responsabili sunt deopotrivă politicienii şi reprezentanţii companiei americane. Şi ţeapa devine cu atât mai mare cu cât, în plină criză economică, asezonată cu creşterea şomajului, Bechtel ameninţă că îşi strânge jucăriile şi pleacă acasă. Astfel, 4.000 de familii, cu precădere din Transilvania, rămân fără locuri de muncă. Situaţia este vicioasă, la fel cum vicioasă a fost de la bun început relaţia dintre compania americană şi statul român.
Sunt foarte multe lucruri nespuse legate de această relaţie de afaceri. Sau, dacă au fost spuse, acum sunt prea puţin amintite. Să le luăm pe rând.
1. Autostrada Transilvania este o parte a unui parteneriat interguvernamental româno-maghiar, nu un gest de gratificare a Transilvaniei de către Bucureşti. Ideea acestui parteneriat a apărut la Congresul UDMR de la Satu Mare, când premierii de atunci ai României şi Ungariei, Adrian Năstase şi Peter Medgyessy, au convenit să construiască o autostradă Bucureşti – Budapesta. Aşa că Autostrada Transilvania nu este decât o bucăţică din această viitoare autostradă. Cine afirmă că Autostrada Transilvania nu ar putea să genereze un trafic rutier suficient de intens pentru a justifica preţul plătit nu vede pădurea din cauza copacilor. Şi asta pentru că viitoarea autostradă ce va lega cele două capitale va fi cel puţin la fel de intens circulată ca şi autostrada Budapesta – Viena.
2. Uniunea Europeană a refuzat să finanţeze Autostrada Transilvania şi nici nu va plăti niciodată vreun euro pentru acest proiect, din două motive. Primul este acela că autorităţile române încă nu au realiztat Autostrada de pe coridorul IV, aşa cum au promis. Al doilea motiv este acela că Bechtel a primit contractul de la fostul Guvern PSD fără licitaţie.
3. Contractul pentru Autostrada Transilvania a fost dat către Bechtel din motive politice. Fostul vicepreşedinte american Dick Chenney a făcut parte din conducerea Bechtel. Cum România avea nevoie de sprijinul SUA pentru a intra în NATO, lucrurile au fost relativ simplu de aranjat.
4. Bechtel ar fi trebuit, conform contractului iniţial, să asigure proiectarea şi finanţarea autostrăzii. Adică, în costul iniţial, de 2,8 miliarde de euro, Bechtel trebuia să se ocupe de tot, de la luarea în posesie a terenurilor oferite de statul român şi până la asigurarea panglicii pentru tăiat la inaugurarea autostrăzii. Mai mult, nu ar fi existat niciodată discuţii legate de finanţarea proiectului, dacă Bechtel ar fi adus, aşa cum promisese iniţial, un credit furnizat de o bancă americană.
5. Bechtel a exploatat la sânge oportunităţile oferite de fraierii de politicieni români. Dorinţa lor de a se fotografia electoral pe autostradă ori pe şantierul acesteia a fost greu plătită de contribuabili. Politicienii, din dorinţa de a obţine un câştig de imagine, au cerut renegocierea contractului. Şi atât de bine l-a renegociat fostul ministru al PD, Gheorghe Dobre, încât a rezultat un contract mult mai prost pentru România. Bechtel nu a mai avut nici obligaţia de a aduce finanţare pentru lucrări, nu a mai făcut nici proiectarea autostrăzii şi a primit şi ocazia de a umfla nejustificat preţurile.
6. Cei care au avut de câştigat, politic ori financiar, au fost câţiva politicieni români la vârf. Fostul vicepremier PSD, Ioan Rus, a câştigat financiar printr-o schemă extrem de simplă şi legală. În calitate de vicepremier, a insistat pentru semnarea contractului cu Bechtel şi s-a împrietenit cu conducerea companiei americane. În calitate de prieten, s-a oferit să le recomande subcontractori de încredere. În calitate de naş, Ioan Rus l-a recomandat către Bechtel pe finul său, Ioan Bene, care deţine grupul Ben&Ben. (Nu este suficient de documentată relaţia naş-fin dintre Ioan Rus şi Ioan Bene, dar schema funcţionează foarte bine şi dacă înlocuim substantivele naş şi fin cu substantivul prieten). În calitate de om de afaceri, şef al reprezentanţei Mercedes, i-a vândut companiei Ben&Ben sutele de utilaje necesare pentru a onora comenzile furnizate de Bechtel, pe banii statului român. În calitate de român, Ioan Rus a băgat în buzunar un comision consistent. Însă a pierdut alegerile. Traian Băsescu şi Emil Boc de la PD-L au câştigat mai puţin din punct de vedere financiar, dar au câştigat alegerile din 2007, 2008 şi 2009 prin exploatarea consistentă a temei autostrăzii.
7. Singurii care au de pierdut din această schemă sunt românii. Au şi plătit o căruţă de bani şi nici nu au primit nici un tronson finalizat. Autostrada electorală Turda – Gilău nu este gata, pentru că se termină la Turda printr-un ridicol şi improvizat sens giratoriu. Apoi, segmentul pe care circulă clujenii nu este decât o parte a tronsonului Câmpia – Turzii – Gilău, care este o parte a autostrăzii Braşov – Borş, care este o parte a Autostrăzii Bucureşti – Budapesta.
