de Adrian Gurzău, deputat PDL
O întrebare de bun simț către ministrul Muncii Mariana Câmpeanu: cum este posibil ca în România europeană a anului 2013, doar unul din patru tineri să aibă un loc de muncă?Institutul Naţional de Statistică a prezentat datele privind şomajul la sfârşitul lunii august 2013. Acestea indică o stagnare la nivelul de 7,5%. Grav este faptul că șomajul pentru intervalul de vârstă 15-24 de ani este de 23,3% (de trei ori mai mare decât media naţională).
Mai grav, însă, mi se pare faptul că rata de ocupare în rândul tinerilor este de 24,3%.
În plus, tele-Guvernul nu are soluții nici pentru șomerii peste 45 de ani.
Prea ocupată chipurile „să repare ceea ce s-a stricat”, tele-guvernarea Victor Viorel Ponta nu vine cu nici o soluție pentru românii de vârsta a treia. La ora actuală nu există politici de încurajare a preluării acestora de către instituții și nici măcar de stimulare a lor să-și caute loc de muncă.
De ce nu există un echilibru al măsurilor luate de către guvern pentru crearea locurilor de muncă pentru tineri și persoanele de vârsta a treia?.
Dacă nici copiii, nici părinții lor nu au loc de muncă, avem de-a face cu familii întregi care trăiesc la limita subzistentei. Toate acestea pe fondul unor politici sociale aberante, precum menținerea artificială a salariului minim garantat în plată, la nivele care fac ca aproape jumătate dintre lucrători, persoane active, să fie asistați social – să nu uităm că alocările pentru asistența socială sunt circa 38%.
Care sunt politicile publice aplicate de către guvernarea USL care pot fi reflectate în viitor într-o strategie legislativă coerentă?
