Creștinii principalelor culte din Cluj se roagă pentru unitate. Săptămâna 18 – 25 ianuarie este dedicată, în fiecare an, promovării rugăciunilor împreună pentru realizarea dorinței Mântuitorului: ”Ca toți să fie una”.”La fiecare început de an, ne reînnoim speranţele şi conştientizăm necesitatea unităţii dintre noi, creştini greco-catolici şi ceilalţi creştini: ortodocşi, protestanţi şi neoprotestanţi. Participând la serile speciale de rugăciune ecumenică, ne descoperim convingerea, uneori surprinzător, că unitatea la care ne cheamă Hristos este posibilă. Văzând ierarhi greco-catolici şi ortodocşi împreună cu pastori ai mai multor Biserici rugându-se la acelaşi altar, ai sentimentul că se împlinesc cuvintele Mântuitorului Hristos, că nu e deloc imposibil să trecem peste anumite diferenţe teologice sau ecleziologice, ba chiar peste ambiţii sau mentalităţi de multe ori prea omeneşti, pentru a ajunge la împreună-lucrare, la o împreună-rugă. Dacă este posibil pentru o seară sau pentru o săptămână, înseamnă că este posibil şi pentru totdeauna”, spune preotul Daniel Avram, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.
El a recunoscut că nu toate dificultățile în calea bunei înțelegeri între culte au fost depășite și că există în continuare unele probleme. ” Această ambianţă ecumenică autentică se risipeşte, din păcate, destul de repede, pentru că, înainte sau imediat după această Octavă de rugăciune pentru unitatea creştinilor, uneori chiar în timpul ei (anul acesta este cazul Parohiei Greco-Catolice Iris), datele fixate pentru procesele în instanţă prin care se încearcă recuperarea întregului patrimoniu aparţinând Bisericii Greco-Catolice nu suportă amânare. După ce, poate cu câteva zile înainte, s-au întâlnit la acelaşi altar rugându-se pentru unitate, preotul paroh greco-catolic şi cel ortodox se reîntâlnesc, din nou, de astă dată în sala de judecată şi sub cu totul alte auspicii. Plecând de la această situaţie te poţi întreba, pe bună dreptate, dacă aceste rugăciuni ecumenice sunt autentice sau sunt numai exerciţii de imagine, ca să nu spun de făţărnicie. În această situaţie se mai poate vorbi de un ecumenism autentic? Nu aştept prea mult pentru a răspunde: DA! Este posibil! Este chiar foarte necesar ecumenismul, tocmai în astfel de situaţii în care nedreptăţile nu au încetat. În acest context trebuie precizat faptul că Biserica Greco-Catolică nu se află, de fapt, în litigiu cu Biserica Ortodoxă, ci cu Statul Român. Prin Decretul nr. 358/1948, Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, toate bunurile ei – aparţinătoare Mitropoliei, Episcopiilor, Mănăstirilor, Protopopiatelor – au fost răpite abuziv şi trecute în patrimoniul Statului, iar Statul le-a dat în folosinţa Bisericii Ortodoxe. Ceea ce Biserica Greco-Catolică continuă să ceară, iar aceasta imediat după evenimentele din decembrie 1989, este ca Statul Român să repare nedreptatea săvârşită în anul 1948. Cadrul juridic există (prin Decretul-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 Biserica Română Unită a fost repusă în libertate, iar prin Decretul 126/1990 a fost recunoscută ca şi cult oficial cu dreptul de a i se restitui toate bunurile răpite în 1948, aflate în posesia Statului), punerea în aplicare, însă, este mai puţin decât anevoioasă”, mai spune părintele Daniel Avram.
