În concordanţă cu etapa pe care o parcurge România sub înţeleapta conducere a preşedintelui Băsescu, cu tendinţa de revizuire a Legii fundamentale a statului, e musai ca şi rugăciunea “Tatăl nostru” să treacă printr-un proces de reformare, potrivit imperativelor timpului.Am urmărit debutul campaniei electorale pentru prezidenţiale şi am purtat câteva discuţii cu diverşi cetăţeni pe tema opţiunilor lor vizând viitorul Preşedinte. Majoritatea celor pe care i-am chestionat şi-au manifestat intenţia de a-l vota pe actualul preşedinte, motivându-şi această intenţie prin faptul că “bietul Băsescu este singur în eforturile sale”, că “am putea trăi bine, dar Parlamentul, partidele politice, magistraţii şi toţi ceilalţi oponenţi ai Preşedintelui îl împiedică să ia măsurile necesare instituirii traiului bun.” La astfel de răspunsuri, am considerat continuarea dialogului ca fiind inutilă. Nu-mi pot explica faptul, cum aceşti oameni – marea majoritate fiind de condiţie modestă, confruntându-se din plin cu greutăţile inerente traiului din România – continuă să-i acorde încredere actualului Preşedinte. Văzându-mi nedumerirea, m-au apostrofat – fără excepţie – cu următoarele întrebări dezarmante: “Da’ pe cine să alegem? Sunt alţii mai buni decât Băsescu?” Paradoxal, am constatat că aceste întrebări deşi nu erau retorice, nu asteptau un răspuns din partea mea, ci aveau în subsidiar un imperativ fără echivoc, făcându-mă să înţeleg faptul că Băsescu este soluţia pentru următorii 5 ani.
Ei, dacă am văzut că aşa stau lucrurile, am decis să-i spirijin pe toţi cei care împărtăşesc o astfel de optică şi să revizuiesc rugăciunea Tatăl nostru, întrucât ei vor fi foarte ocupaţi cu revizuirea Constituţiei şi cu reformarea Parlamentului. Şi poate că văzând efortul pe care l-am făcut, îşi vor aminti de mine atunci când vor ajunge la “traiul bun” insinuat de Băsescu.
Tatăl nostru “revizuit”
Tu, tatăl nostru care eşti / Aflat acum la Bucureşti
Şi care-ţi faci – fără-ndoială – / Campanie electorală,
De iei mandatul, cată ca / Să faci ca şi-n America
S-avem noi cardurile pline, / Ca să simţim că trăim bine
Şi numele-ţi să-l preamărească / Întreaga plebe românească.
Întreagă să ne dăruieşti / Pâinea: să n-o-njumătăţeşti
Prin taxe şi accize care / Ne ard mereu la buzunare.
Iartă-i pe cei ce ţi-ai greşit / Când votul nu ţi-au dăruit,
Precum şi noi iertăm pe cei / Ce ne-au furat, fără temei.
Înlătură-l dar, pe cel rău / Cari jinduie la locul tău
Şi de ispită ne păzeşte, / Să nu votăm cumva prosteşte,
Căci a ta e preşedenţia, / Guvernul şi cu România.
Toate, de drept, îţi aparţin, / În vecii vecilor! Amin!
