Poetul Adrian Păunescu s-a stins din viaţă, în dimineaţa zilei de vineri 5 noiembrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, unde a fost internat incă din 26 octombrie in stare extrem de îngrijorătoare cu probleme cardiace, renale şi hepatice. Medicii au făcut tot posibilul pentru a-i salva viaţa, însă în ultimele zile poetul, asistat de aparate, a avut mai multe stopuri cardiace, inima fiindu-i resuscitată de către echipa medicală. Adrian Păunescu avea 67 de ani.
Medicii au intrat în alertă încă din noaptea de marţi spre miercuri, când au constatat oprirea bătăilor inimii. Pacientul a fost resuscitat, dar starea lui a rămas în continuare foarte gravă, iar în cursul dimineţii de vineri, mai precis în jurul orei 7h15, i-a fost constat decesul, după cum menţionează şi mediafax.ro.Adrian Păunescu (pe numele său adevărat Adrian Păun) s-a născut la 20 iulie 1943, în localitate Copăceni, județul Bălți din provincia istorică românească Basarabia, astăzi Republica Moldova. Adrian Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București. A fost poet, publicist și om politic român, senator al Partidului Social Democrat pentru judeţul Hunedoara. Adrian Păunescu este cel care a fondat şi condus de-a lungul timpului celebrul Cenaclu Flacăra. A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista de cultură Flacăra. A publicat zeci de volume de poezii, poveşti pentru copii, dar şi numeroase articole de presă. A fost destituit de autorităţile comuniste în iulie 1985, în urma scandalului iscat datorită unei busculadei petrecute în timpul concertului Cenaclului Flacăra la Ploiești, în iunie 1985, soldat, se pare, şi cu câteva victime.
Pe patul de spital, la Floresca, înainte de a intra în criza cardiacă care i-a fost fatală, Adrian Păunescu a scris o poezie, ultima din viaţă. Intitulată „De la un cardiac, cordial”, poezia reliefează optimismul şi speranţa unui om aflat pe patul de suferinţă. Hârtia pe care şi-a aşternut versurile a fost înamînată unui medic, care la rândul lui a dat-o familiei poetului. Fiul său, Andrei Păunescu, a acceptat ca această poezie sa fie făcută publică. Astfel, ultimele versuri ale bardului de la Bârca, precum un testament artistic sau un ultim colind, pot fi citite în continuare şi pe site-ul clujtoday.ro
„De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
In jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţa revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-va şi inima, şi gândul,
De nu doriţi sa vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând ca patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu insumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / şi ţării mele minimă dreptate!”.
