Una dintre cele mai emoționante povești ale supraviețuitorilor Holocaustului a devenit sursă de inspirație pentru o operă muzicală pop-rock. Este vorba de povestea lui Eduard Berkovits, originar din Transilvania. Eduard Berkovits a petrecut 11 luni în infernul de la Auschwitz Birkenau. A fost eliberat pe când aveau doar 16 ani. A găsit o vioară abandonată într-una dintre barăcile ocupate de gardienii naziști. Acea vioară era un simbol al speranței, iar speranța i-a dat puterea să pornească pe jos, timp de trei luni, spre casă. Fiul acestuia, compozitorul canadian Adi Berkovits, a transpus în cheie muzicală povestea tatălui său.
Tragedia prin care a trecut Eduard Berkovits este ilustrativă pentru întreaga comunitate evreiască din Transilvania de Nord. Debutul acestei tragedii s-a produs în anul 1940, când Ungaria a recuperat Transilvania de Nord în urma dictatului de la Viena. Înainte de 1940, în Transilvania trăiau aproximativ 200.000 de evrei, potrivit documentelor Institutului Yad Vashem. În teritoriile recuperate de Ungaria, au rămas mai mult de 164.000 de evrei.
De la bun început, autoritățile maghiare au luat măsuri discriminatorii împotriva evreilor. Însă lucrurile s-au înrăutățit considerabil din anul 1944, când naziștii i-au instalat la putere în Ungaria pe reprezentanții Partidului Crucilor cu Săgeți.
Aceștia au decis deportarea evreilor din teritoriile controlate de ei în lagărele naziste ale morții. Au fost și maghiari care s-au opus acestei decizii. Printre ei s-a numărat episcopul romano-catolic de Alba Iulia, Marton Aron, care și-a ridicat vocea în apărarea evreilor, în timpul unei liturghii oficiată în biserica Sfântul Mihail din Cluj. Drept urmare, liderul spiritual al catolicilor maghiari din Transilvania a fost expulzat de autoritățile ungare peste graniță, în Regatul României, pentru că Marton Aron era cetățean român.
În prima fază, evreii din Transilvania de Nord au fost adunați în ghetouri, cu condiții precare de viață și de igienă. Apoi, evreii au fost îmbarcați în trenuri de vite și trimiși, prin Kosice, în lagărele naziste ale morții. Așa a pățit și familia Berkovits.
Eduard Berkovits a supraviețuit 11 luni foamei, bătăilor, torturilor și umilințelor la care erau supuși evreii internați în lagărele naziste. În 1945, când a fost eliberat lagărul Auschwitz Birkenau, Eduard Berkovits avea 16 ani. Își pierduse părinții, care fuseseră uciși de naziști. Rămăsese în viață fratele său mai mic, Michael. Cei doi adolescenți înfometați au intrat într-o baracă ocupată anterior de gardienii naziști. Au găsit acolo o vioară abadonată.
Eduard Berkovits a luat în mână instrumentul muzical, iar întregul său trecut a început să îi revină în minte. Tatăl său era un muzician pasionat; în copilărie, Eduard Berkovits visa că, într-o zi, va ajunge un violonist cunoscut în întreaga lume. Adolescentul a decis să păstreze vioara, transformată într-un simbol al speranței.
Alături de fratele său a pornit spre sud, din sat în sat, spre Transilvania natală. Însă Eduard Berkovits. nu și-a regăsit liniștea în Transilvania de Nord, care fusese retrocedată României, pentru că Europa Centrală și de Est căzuse sub dominația sovietică.
Tânărul supraviețuitor al lagărului Auschwitz Birkenau a decis să emigreze peste Ocean. A ajuns în Canada, unde și-a refăcut viața și unde s-a născut fiul său, Adi. Eduard Berkovits a rămas toată viața un om modest și tăcut. În anii 1980, a acceptat să acorde un interviu video pentru USC Shoah Foundation, care avea un amplu program de înregistrare a mărturiilor supraviețuitorilor Holocaustului. Atunci când echipa de filmare a ajuns la ei acasă, Adi Berkovits a aflat primele amănunte despre tragedia tatălui său. Însă Eduard Berkovits nu i-a relatat niciodată pe larg ceea ce se întâmplase la Auschwitz.
După moartea tatălui său, lui Adi Berkovits, unul dintre compozitorii apreciați în Canada, i-au trebuit 10 ani ca să își adune curajul pentru a vedea filmul cu mărturia tatălui său. A fost cutremurat de cele aflate. Adi Berkovits a decis să compună o operă muzicală pop-rock, în memoria tatălui său.
Opera pop-rock a fost intitulată The Journey Home/Drumul spre casă și transpune în cheie muzicală drumul de trei luni spre Transilvania a adolescentului violonist de la Auschwitz.
Opera pop-rock ar urma să aibă premiera de îndată ce condițiile sanitare o vor permite. Unul dintre instrumentiști va folosi vioara adusă din lagărul de concentrare. De asemenea, în timpul concertului, vor fi proiectate fragmente video din înregistrarea cu Eduard Berkovits, astfel încât spectatorii să poată vedea chipul și auzi vocea violonistului care a scăpat de la Auschwitz.
