Studiul analizează situația fiecărei țări membră a parteneriatului estic (Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Belarus) și modalitatea în care își poate maximiza apartenența la acest proiect european. În urma acestei analize, concluziile sunt următoarele:
– perioada trecută de la lansarea EaP nu a adus îmbunătățiri notabile în vecinătatea estică a Uniunii, pentru că țările membre sunt extrem de diferite atât în ceea ce privește așteptările lor de la UE, cât și caracteristicile
– finanțarea reprezintă principala slăbiciune a EaP, ea fiind inadecvată pentru scopurile propuse deși Comisia Europeană a menționat complementaritatea Parteneriatului Estic cu Sinergia Mării Negre, încă nu este clar care este diviziunea muncii între cele două programe
– adeseori Uniunea nu face decât să reacționeze la evenimente, fără să aibă o strategie clară sau fermitate politică, iar CRPE sugerează că UE ar trebui să fie gata să intervină să ajute țările EaP să facă față crizelor politice și economice
– UE nu a oferit un sprijin semnificativ organizațiilor societății civile din țările Parteneriatului Estic – UE ar trebui să investească mai mult în consolidarea capacității organizațiilor societății civile din țările EaP și să implice în mod corespunzător organizațiile în elaborarea programului, printre altele prin finanțarea adecvată a Forumului Societății Civile
Republica Moldova poate salva parteneriatul estic
Republica Moldova și Ucraina sunt cele mai avansate țări în ceea ce privește integrarea europeană, arată studiul, remarcând o recuperare rapidă de ritm și viteză a Moldovei.
În timp ce Ucraina a fost pe primul loc pentru multa vreme, Republica Moldova vine repede din urmă, fiind singura țară care și-a dezvoltat rapid relațiile cu UE pe parcursul anului trecut. În același timp, procesul de democratizare pare a fi mai ușor de realizat în Republica Moldova decât în alte țări EaP. Republica Moldova ar putea fi povestea de succes de care este nevoie pentru a da viabilitate și credibilitate Parteneriatului Estic.
Negocierile Republicii Moldova cu UE avansează mai rapid decât cele ale Ucrainei, datorită dimensiunii mult mai reduse a țării și disponibilității sporite de a accepta condițiile puse de UE. Cu toate acestea, continuarea ritmului rapid al reformelor va depinde de rezultatele alegerilor parlamentare din Republica Moldova din noiembrie 2010. Un eventual nou guvern comunist va reveni cel mai probabil la europenizarea de fațadă caracteristică perioadei 2005-2009, atrage atenția CRPE.
În privinița liberalizării vizelor, actualul guvern al Republicii Moldova a început să implementeze reformele înainte de a i se cere aceasta de către UE. Dialogul cu privire la vize a fost lansat oficial la 15 iunie și în septembrie sunt așteptate doua misiuni de evaluare pentru a se evalua stadiul de pregătire al Republicii Moldova în ceea ce privește securitatea documentelor, pașapoartele biometrice și migrația ilegală. Transnistria rămâne în continuare o problemă pentru Moldova, chiar și din acest punct de vedere.
Guvernul Republicii Moldova se așteaptă să primească în această toamnă o foaie clară de parcurs pentru liberalizarea vizelor, dar UE nu va oferi probabil o foaie de parcurs decât după alegerile anticipate din noiembrie 2010.
Premierul Vlad Filat a declarat că Republica Moldova ar putea obține un regim fără vize în aproximativ 18 luni de la primirea foii de parcurs, dar CRPE spune că așteptările mai realiste sunt că aceasta să se realizeze în aproximativ trei ani.
Republica Moldova are în prezent economia cea mai orientată către UE din grupul EaP. În 2009, exporturile către UE totalizau 678,5 milioane de dolari și reprezentau peste 50% din totalul exporturilor Republicii Moldova.
În această toamnă vor începe negocierile cu privire la crearea unei zone de liber schimb (DCFTA) consistente și cuprinzătoare. În timp ce guvernul Republicii Moldova se așteaptă să poată semna un acord la doi ani de la lansarea negocierilor, acestea vor dura probabil mai mult. Deși țara va beneficia ca rezultat al DCFTA, implementarea sa va costa mult. O estimare a acestor costuri vorbește pentru Republica Moldova de o cifră de 1,1 miliarde de dolari, aproximativ 20% din PIB-ul sau pentru 2009.
În privința Republicii Moldova, concluzia este una clară: guvernul de la Chișinău trebuie să înțeleagă că, în ciuda dorinței sale de a primi o perspectiva clară de aderare, Parteneriatul Estic este pentru moment cel mai bun cadru disponibil și că acesta trebuie utilizat la maximum. Totuși, pentru viitor, Republica Moldova ar trebui să își continue eforturile de a obține o perspectivă de aderare și nu doar perspectiva de a fi integrată într-o Comunitate Economică de Vecinătate, un posibil obiectiv final al Parteneriatului Estic.
Grupul extrem de eterogen de țări din Parteneriatul Estic ar putea să dăuneze Moldovei, prin asocierea cu țări precum Azerbaidjan sau Belarus, despre care nu este sigur dacă se democratizează sau nu. Chiar dacă dimensiunea bilaterală a EaP este mai importantă, asocierile informale contează atât pentru opinia publică din UE, cât și pentru responsabilii politici, susține raportul.
