După ce puritanii din Anglia l-au răsturnat pe regele Carol I în 1649, după tăierea capului monarhului, printre primele lor legi a fost interzicerea Crăciunului. Parlamentul a decretat că 25 decembrie ar trebui să fie, în schimb, o zi de „post și umilință” pentru ca englezii să răspundă pentru păcatele lor.
Puritanii din Noua Anglie i-au urmat în cele din urmă exemplul celor din vechea Anglie, iar în 1659, Tribunalul General al Coloniei din Golful Massachusetts a clasat ca infracțiune sărbătorirea publică a Crăciunului și a declarat că „oricine va fi găsit sărbătorind vreo zi precum Crăciunul, sau altele asemenea, fie prin pauza de la muncă, distracție sau prin oricare alt mod” va fi amendat cu 5 șilingi.
Stephen Nissenbaum, autorul cărții „Bătălia pentru Crăciun”, spune că puritanii se opuneau Crăciunului, parțial din cauza teologiei și parțial din cauza petrecerilor agitate care au marcat sărbătoarea în anii 1600. În interpretarea strictă a Bibliei, puritanii au remarcat că nu există nicio bază scripturală pentru comemorarea Crăciunului.
„Puritanii au încercat să conducă o societate în care legislația nu încălcă nimic din ceea ce spunea Biblia și nicăieri în Biblie nu este menționată sărbătorirea Nașterii Domnului”, scrie Nissenbaum. Puritanii au remarcat că scripturile nu menționează un anotimp, cu atât mai puțin o singură zi, care să marcheze nașterea lui Isus.
Modul păgân în care a fost sărbătorit Crăciunul i-a tulburat pe puritani chiar mai mult decât teologia subiacentă. „Bărbații îl dezonorează pe Hristos mai mult în cele 12 zile de Crăciun decât în toate cele 12 luni ale anului”, a scris clericul Hugh Latimer din secolul al XVI-lea.
Motivul interzicerii Crăciunului a fost faptul că oamenii foloseau sărbătoarea ca să bea, să se distreze și să mănânce fără măsură
Crăciunul anilor 1600 nu părea o noapte tăcută, darămite una sfântă, era mai potrivit pentru o vacanță de primăvară decât pentru o ocazie sacră. Petrecărații de Crăciun au folosit sărbătoarea ca o scuză ca să mănânce și bea fără măsură, să joace jocuri de noroc cu zaruri și cărți și pentru a avea un comportament deviant.
Într-un joc provenit din farsele de Halloween, bărbații erau îmbrăcați ca femei și viceversa și mergeau din ușă în uşă cerând mâncare sau bani în schimbul colindelor sau urărilor de Crăciun. „Grupuri formate în mare parte din tineri și ucenici mergeau din casă în casă și cereau ca ușile oamenilor prosperi să fie deschise pentru ei”, scrie Nissenbaum. „Ei simțeau că au dreptul să intre în casele celor bogați și să-și ceară mâncarea și băutura de înaltă calitate – nu bunuri slabe, ci lucrurile pe care oamenii prosperi intenționau să le servească propriilor familii.”
Cei care nu se conformau erau uneori întâmpinați cu acte de vandalism sau violență. Măștile de animale puteau să provină de la o altă tradiție ciudată de Crăciun practicată de regalitate în Anglia, în care petrecărații defilau prin sala de sărbătoare în timp ce purtau capete întregi de animal (gătite) și cântau cântece speciale.
Cel mai comun costum a fost un cap de mistreț, despre care istorica Anne Lawrence-Mathers (Universitatea din Reading, UK) spune că a fost înlocuit cu o mască de mistreț din lemn în perioadele ulterioare.
Interdicția Crăciunului a durat mai mult în Massachusetts decât în Anglia
Chiar și după ce sărbătoarea Crăciunului a fost din nou legală în Anglia după restaurarea monarhiei în anul 1660, interdicția a rămas valabilă în Massachusetts pentru încă o generație. Deși a fost interzisă în public, sărbătorirea Crăciunului a rezistat în casele private, în special în orașele pescărești mai îndepărtate de centrul puterii puritane din Boston, despre care Nissenbaum scria că erau „renumite pentru nerespectarea obiceiurilor religioase și pentru băutura intensă ”.
În cercetările sale, Nissenbaum nu a găsit înregistrări ale vreunei urmăriri penale în temeiul legii din 1659. „Aceasta nu era poliția secretă care urmărea pe toată lumea”, spune el. „Este clar din formularea interdicției că puritanii nu erau cu adevărat preocupați de faptul că unii sărbătoreau Crăciunul într-un mod liniștit și privat. Era pentru prevenirea tulburărilor.”
Interzicerea sărbătorilor publice de Crăciun a fost unică în Massachusetts, iar sub domnia regelui Carol al II-lea, presiunea politică din partea patriei mamă a crescut constant pentru ca liderii puritani ai coloniei să-și relaxeze legile intolerante sau să riște să-și piardă carta regală. În 1681, Massachusetts Bay Colony și-a abrogat fără tragere de inimă cele mai odioase legi, inclusiv interzicerea Crăciunului.
Foto: Pelerini în drum spre biserică, George Henry Boughton, 1867.
CITEȘTE ȘI:
