de Adrian Gurzău
Contribuabilii români sunt pe bună dreptate revoltati de gradul extrem de scăzut de recuperare a prejudiciilor și de confiscare a bunurilor dobândite prin corupție și crimă organizată, de modul deficitar în care ANAF înțelege să pună în aplicare sentințe definitive și irevocabile ale instanțelor judecătorești. În acest sens, ar foi fost imperios necesară adoptarea de către Senatul României a proiectului de lege privind înființarea Agenției Naționale de Gestionare a Bunurilor Sechestrate – chiar dacă aceasta pare a avea mai mult un rol de birocratizare excesivă și de încălecare a atribuțiilor ANAF.
Importanța existenței acestei agenții a fost subliniată în Raportul MCV din ianuarie 2015. Odată acceptat acest Raport, înființarea agenției a devenit un angajament al României în cadrul Uniunii Europene. Prin respingerea acestui proiect de lege la Senat, România dă un mesaj negativ în ceea ce privește capacitatea și dorința politicienilor români de la putere (PSD, UNPR, ALDE) și a celor care mimează opoziția în PNL de a-și onora obligațiile asumate și de a susține lupta împotriva corupției și de combatere a infracționalității de orice fel.
Actul de justiție nu se îndeplinește până în momentul în care răul produs societății nu este reparat, acest lucru însemnând, pe lângă pedepsirea vinovaților și recuperarea pentru societate a banilor furați.
