ANALIZĂ: Ruşinaţii neruşinaţi

Traian Băsescu, declaraţia de la ora 17.00, 14.10.2009:
“Şi, hai să fim foarte cinstiţi. Vă este atât de ruşine de calitatea de partide politice ca să împingem responsabilitatea guvernării la nişte tehnocraţi, pe care să-i manipulăm din spate? Cred că trebuie să ne depăşim complexul că am putea să ne fie ruşine de noi. Ăştia suntem: aleşi ai poporului, ne asumăm guvernarea. De asta suntem în politică.”Clipa de sinceritate a lui Băsescu este stupefiantă! “Vă este atât de ruşine de calitatea de partide politice ca să împingem responsabilitatea guvernării la nişte tehnocraţi, pe care să-i manipulăm din spate?” Întrebarea m-a oripilat pur şi simplu. “Citind printre rânduri” am înţeles că înţeleptul Preşedinte mustră partidele politice pentru faptul că se ruşinează de îndoielnica lor calitate de a soluţiona problemele reale ale României, pentru faptul că îşi recunosc incapacitatea şi diletantismul în ale guvernării prin aşezarea tehnocraţilor între ele şi cetăţeanul care le-a conferit legitimitate. În opinia Preşedintelui, această interfaţă nu e necesară, “manipularea” putându-se realiza la vedere, fără perdea. Dacă pentru “acuzarea” partidelor politice domnul Băsescu foloseşte pluralul persoanei a doua, atunci când se referă la manipularea interfeţei formată din tehnocraţi, utilizează pluralul persoanei întâi, incluzându-se astfel şi pe sine în rândul manipulatorulor.
Ilustrul Preşedinte auto-intitulat “al tuturor românilor” dă glas unui gând care exprimă o tristă realitate, înlăturând orice urmă de potenţiale păreri de rău pentru grava situaţie economică şi politică în care a adus ţara, prin narcisismul şi egocentrismul său: “Cred că trebuie să ne depăşim complexul că am putea să ne fie ruşine de noi.” Prima concluzie pe care am desprins-o atunci când am auzit acest “gând” a fost că “Preşedintele nu se bărbiereşte sau are bărbier personal”. De ce? Foarte simplu: când te bărbiereşti trebuie să te priveşti în oglindă. Iar dacă domnul Băsescu s-ar privi în oglindă, este imposibil să nu-l cuprindă ruşinea! Ruşine pentru că a doborât trei guverne! Ruşine pentru că de cinci ani este un nesecat izvor de intrigi şi scandaluri politice! Ruşine că ne-a agăţat “o centură de siguranţă” de gât şi ne-a îndatorat nu doar pe noi ci şi pe urmaşii noştri şi pe urmaşii urmaşilor noştri! Ruşine pentru că este lipsit de scrupule şi sacrifică interesul naţional în pe altarul intereselor personale ale domniei sale! Ruşine pentru faptul că datorită nesăbuinţei sale prin îndatorarea României la FMI nu mai avem guvern românesc!
“Ăştia suntem: aleşi ai poporului, ne asumăm guvernarea.” Dezarmant de sincer! Sigur că da: ăştia sunteţi! Ne-aţi minţit! Ne-aţi batjocorit! Ne-aţi sărăcit cocoşându-ne sub taxe şi impozite! Ne-aţi vândut himere! “Ăştia suntem: aleşi ai poporului, ne asumăm guvernarea.” Vă asumaţi guvernarea? Firesc. Cum să nu vi-o asumaţi, când nu vă trage nimeni la răspundere? A răspuns cineva, dintre cei aleşi, în ultimii douăzeci de ani, pentru ceva? Categoric, nu! Curat caragialesc! Cum ar zice Brânzovenescu: “Dacă-i anonimă, o semnez!” Dacă nu răspundeţi de dezastrul în care se află ţara, vă asumaţi guvernarea! Bravo domnilor! Veţi răspunde totuşi, în faţa istoriei!
“De asta suntem în politică.” Aşa e: doar pentru propriul vostru interes! După voi, potopul! Aţi uitat că rezolvarea problemelor voastre trece prin prisma soluţionării problemelor cetăţenilor care v-au conferit legitimitate!
Nu pot să nu mă întreb care e diferenţa între epoca nu de mult apusă şi contemporaneitatea românească? Sub un anumit aspect, pot spune cu certitudine că nici una: şi atunci ca şi acum, uni făceau datorii iar alţii le plăteau!